Ce înseamnă să-L cunosc pe Dumnezeu?

Predici scrise

Am vorbit de dimineață despre un subiect din Ioan 17  versetul 3 și aș vrea să mai citim încă o dată acest verset frumos.

Domnul Isus este cel care ne vorbește aici ”Și viața veșnică este aceasta să te cunoască pe tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe care l-ai trimis tu”

Vă mărturisesc că mulți ani n-am înțeles acest text, citeam și rămâneam la ce citeam. Nu-mi era clar ce vrea să spună acest verset. Și țin minte cu câțiva ani în urmă l-am cunoscut pe Cristian care vine de la martorii lui Iehova și el avea o învățătură total diferită de învățătura biblică.

Pentru el dacă exprimai numele Iehova, asta însemna că îl cunoști pe Dumnezeu și uite ce simplu este să ai viața veșnică. Viața veșnică stă în faptul că cunoști numele adevărat al lui Dumnezeu care este Iehova. Ce ziceți sună frumos? E o mântuire așa de ușoară.

Și i-a trebuit ceva timp ca să înțeleagă că nu e chiar atât de simplu că nu înseamnă numai atât. Citim la Ioan 14, unde Domnul Isus vorbește cu ucenicii Lui. Era în seara de dinainte de a fi prins domnul Isus era în seara când ei au luat cina împreună înainte să vină vânzătorul. Iuda era deja plecat dintre ei și domnul Isus vorbește cu ucenicii lui lucruri foarte directe, foarte clare.

Citim versetul 6: ”Isus i-a zis: Eu sunt calea adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă m-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl meu și de acum încolo îl veți cunoaște și l-ați și văzut. Doamne i-a zis Filip, arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns. Isus i-a zis: De atâta vreme, sunt cu voi și nu m-ai cunoscut, Filipe?

Mulți dintre noi pot să spună asemeni lui Filip, că suntem de multă vreme cu domnul Isus și s-ar putea să ne spună și nouă domnul Isus: De atâta vreme sunt cu tine Petru, sau Vlad și nu m-ai cunoscut.

Și putem să ne uităm la acești ucenici care au fost cu domnul Isus, circa 3 ani și ceva. Și domnul Isus i-a învățat toate lucrurile în amănunt și le zice la plecarea de pe pământ: mergeți faceți ucenici și învățați-i să păzească tot ce v-a poruncit sau ce Eu v-am învățat. Deci a fost un timp în care domnul Isus i-a învățat.

Și cu toate acestea, le spune: de atâta vreme sunt cu voi și nu m-ați cunoscut? Viața veșnică stă în lucrul acesta să-l cunoaștem pe Dumnezeu, nu despre Dumnezeu noi putem să cunoaștem despre Dumnezeu, putem să cunoaștem multe lucruri despre Dumnezeu, dar lucru care este important pentru viața veșnică este să-l cunoaștem pe Dumnezeu.

Ucenicii, care au fost cu domnul Isus nu-l cunoșteau pe domnul Isus măcar că au fost cu El și ne spune domnul Isus aici un lucru foarte important la versetul 9: ”Cine m-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici Tu dar arată-ne pe Tatăl?”

Au fost cu domnul Isus și totuși nu l-au cunoscut, și am citit în unu Ioan capitolul 3 ne spune cuvântul lui Dumnezeu, dacă cineva păcătuiește, nu l-a văzut și nu l-a cunoscut pe Tatăl, nu l-a văzut și nu l-a cunoscut. Dacă păcătuim, nu l-am văzut și nu l-am cunoscut și domnul Isus spune cine m-a văzut pe mine, l-a văzut pe Tatăl.

Ce trebuie să vedem la domnul Isus, să vedem pe marginea drumului o cruce și o figură de om pusă pe crucea aceea, asta înseamnă să-l vedem pe domnul Isus sau ce trebuie să vedem la domnul Isus?

Și tot în unu Ioan, în capitolul 4, ne spune că cine nu iubește, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Dacă nu iubim și dacă trăim în nelegiuire, nu-l cunoaștem pe Dumnezeu și nu avem viață veșnică, măcar că suntem aici și am umblat cu el atâția ani.

Ucenicii au umblat multă vreme cu domnul Isus vedeau felukl lui de a fi, comportamentul Lui, și totuși domnul Isus spune că nu l-au cunoscut. Ce trebuie să facem în plus față de ucenici ca să putem să-l cunoaștem pe domnul Isus? Cum putem să-l cunoaștem pe Dumnezeu? Și de ce trebuie să-l cunoaștem? De ce este această condiție?

De ce nu înțelegeam eu acest verset ”și viața veșnică stă în aceasta să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu”. Nu-l cunoșteam eu pe Dumnezeu? Am făcut botezul, mergeam la adunare, am schimbat unele lucruri în viața mea. Nu era suficient?

Parcă da, dacă întrebi orice om care s-a pocăit, dacă-l cunoaște pe Dumnezeu ce credeți că va spune. Nu v-a spune el că-l cunoaște? Și aceasta înseamnă că ai viață veșnică. Sună bine dar haideți să citim să vedem ce ne zice Dumnezeu despre cum putem să-l cunoaștem. 1 Ioan capitolul 2 versetul 3: ”Și prin aceasta știm că îl cunoaștem dacă păzim poruncile Lui.

Ce ne spune cuvântul lui Dumnezeu mai departe? ”Cine zice, Îl cunosc și nu păzește poruncile lui este un mincinos și adevărul nu este în el.”

La Dumnezeu este o matematică foarte precisă. Știm când îl cunoaștem, și știm când nu-l cunoaștem.

Ne zice tot în 1 Ioan, capitolul 5: ”știm că iubim pe copiii lui Dumnezeu… dăcă iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. Eu însă am o altă gîndire despre aceasta: eu iubesc pe frații mei, când mă întâlnesc cu ei, îi strâng în brațe, îi mai ajut, dar cuvântul lui Dumnezeu este foarte precis aici: Știm că iubim pe copiii lui Dumnezeu dacă iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui.

Dacă păzim poruncile lui, atunci știm că iubim pe copiii lui Dumnezeu, nu când zicem noi că iubim, aceasta nu este suficient și poate fi o minciună.

Știm că îl cunoaștem dacă păzim poruncile lui. Domnul Isus ne spune în Ioan 14:15 ”dacă mă iubiți veți păzi”, dar cum putem să iubim pe cineva pe care nu-l cunoaștem?

Vi s-a întâmplat să iubiți pe cineva pe care nu-l cunoașteți? Este de la sine înțeles că trebuie să cunoaștem anumite lucruri despre o altă persoană pentru a putea avea sentimente față de acea persoană.

Când putem să iubim? Haideți să ne gândim bine când poate să apară iubirea față de cineva? Ca să ajungem să iubim pe cineva trebuie să ne atragă cu frumusețea lui, exterioară de cele mai multe ori, sau cu frumusețea interioară a caracterului Lui, a inimii lui. (Puțini tineri se iubesc pentru pentru că sunt atrași de frumusețea interioară a celuilalt, majoritatea caută frumusețea exterioară)

Primul pas ca să iubim este să fim atrași de cel pe care alegem să-l iubim, după aceea al 2-lea pas este să-l iubim, și al treilea pas, pentru că îl iubim facem anumite lucruri pentru acea persoană.

Acest lucru se aplică și în cazul Domnului Isus. O să mergem la Ioan capitolul 6, să vedem când putem să-l iubim. Ioan capitolul 6  să citim versetul 44: ”Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis și eu îl voi învia în ziua de apoi”, a zis domnul Isus. Nimeni nu poate veni la El să-l iubească dacă nu-l atrage Tatăl.

Primul pas ca să iubim este să fim atrași de Cel pe care alegem să-l iubim, după aceea al 2-lea pas este să-l iubim și de abia al 3-lea pas să păzim pentru că-l iubim cu tot cugetul din tot sufletul cu toată inima. (ca să-L cunoaștem.)

Cum ne atrage tatăl? Cum suntem atrași de Tatăl?  În Ioan 12 domnul Isus ne spune: ”După ce voi pleca voi atrage la mine pe toți oamenii câți oameni sunt atrași astăzi puteți să vă gândiți și voi? Cuvântul ne zice că îi atrage pe toți. Dar câți sunt atrași cu adevărat de domnul Isus?

Cu ce ne atrage Tatăl ceresc? Domnul îi spune lui Moise. Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea mea. Moise a vrut să-l cunoască pe Dumnezeu să-i vadă frumusețea interioară pentru că cea exterioară nu era posibil. ”Arată-mi căile Tale și te voi cunoaște, dar ce cunoaștere era acolo la Moise? Te voi cunoaște, voi cunoaște inima Ta, frumusețea interioară.

Tot ce a putut să cunoască Moise, asta putem să cunoaștem și noi la început, domnul Isus a venit să-l facă de cunoscut pe Tatăl. A venit și a predicat Evanghelia și l-a arătat pe Tatăl, frumusețea Lui.

Nimeni nu poate să vină la el, dacă nu este atras de frumusețea Tatălui, deci dacă suntem atrași îl vom potea iubi, acolo este atracție poate fi și iubire.

Când ne-am căsătorit, nu știu câți dintre voi, am fost poate atrași de frumusețea fetei respective (frumusețe exterioară sau interioară). Așa este? Și atunci când ne-a atras cu frumusețea ei, am putut să și iubim. Așa este și cu domnul Isus. Trebuie să ne atragă ceva la El, ca să putem să-L iubim, dacă mă iubiți, dacă sunteți atrași de Mine, veți păzi poruncile mele.

Trebuie să ni se arate frumusețea Domnului, acesta e o primă condiție, de abia când este împlinită această primă condiție, de abia atunci vom putea iubi cu adevărat. Și dacă o să iubim cu tot cugetul cu toată inima, acolo nu mai este loc de altceva și pentru că-l iubim așa mult vom păzi Cuvântul Lui și numai astfel vom ajunge să-L cunoaștem cu adevărat pe domnul Isus și să fim asemenea Lui.

Domnul Isus vorbește tuturor oamenilor: dacă mă iubiți, le zice evreilor, acestor oameni care nu erau întorși la Dumnezeu, nu poate fi vorba că erau născuți din nou: ”dacă mă iubiți veți păzi poruncile Mele”

Domnul Isus care este fratele nostru mai mare care este întâiul născut ne spune că îl iubește și păzește cuvântul Tatălui. O să citim din Ioan 14:30  Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine; dar vine, ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl.

Domnul Isus îl iubește pe tatăl și face tot cei poruncește Tatăl. (Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis, adevărat adevărat, vă spun că Fiul nu poate face nimic de la sine El nu face decât ce vede pe Tatăl, făcând și tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai. Ioan 5:19)

Deci acesta este domnul Isus, El îl copiază pe Tatăl în toate lucrurile, și ne spune și nouă că dacă îl iubim vom păzi la rândul nostru cuvântul Lui așa cum l-a păzit El. Nu putem păzi una da, una nu, pe sărite. Ca să-l cunoaștem trebuie să păzim tot, să facem și noi întocmai ca Fiul, căci viața veșnică stă păzirea Cuvântului Său și astfel să-l cunoaștem pe Dumnezeu și pe Fiul său.

Eu nu fac nimic de la mine însumi, fac ce văd la tatăl făcând și tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai. Fiul îl cunoaște pe Tatăl când face întocmai cum face Tatăl.

Hai să ne gândim la un pictor. Și are un ucenic pe care îl învață să picteze. Îl învață tot ce știe El să facă. El face o pictură și se apucă și ucenicul și face aceeași pictură imitându-l pe maestrul lui și când vine cineva să cumpere de la pictor, vede cele două tablouri identice și când trebuie să aleagă, nu știe care e făcut de ucenicul lui și care e făcut de maestru. Ucenicul a făcut întocmai cum a făcut maestrul lui.

De ce trebuie să-l cunoaștem pe Tatăl și pe Fiul? De ce trebuie să îi cunoaștem? Să avem viața veșnică! Sigur, foarte bine, dar de ce trebuie să îi cunoaștem?

De ce e atât de important să-i cunoaștem, trebuie să ajungem să fim ca El sau nu? Trebuie să ajungem să fim ca domnul Isus sau nu? (Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. Luca 6:40)

Hai să mai citim un verset în unu, ioan capitolul II ca să vedem de ce trebuie să îi cunoaștem pe Tatăl și pe fiul. Și dacă aceasta este o condiție de a intra în împărăția lui Dumnezeu sau de a avea viață veșnică și ce se întâmplă cu cei care nu-l cunosc pe Tatăl și pe Fiul?

Vor avea viață sau nu vor avea? Unu Ioan capitolul II, versetul. 5 continuăm am citit 3 și 4. Dar cine păzește cuvântul lui în el. Dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită. Știm că suntem în el. Cine zice că rămâne în el, trebuie să trăiască și el cum a trăit domnul Isus. Amin

Este o condiție sau nu este o condiție să rămânem în El? Ce se întâmplă dacă nu rămânem în El? Vă aduceți aminte în Ioan 15. Dacă nu rămânem în el, vom fi tăiați, ca mlădița neroditoare și aruncați în foc ne zice cuvântul lui Dumnezeu, dar aici cine zice că rămâne în el, trebuie să trăiască și el cum a trăit Fiul. Ce scop are Fiul cu noi când ne învață: veniți la mine, de ce ne spune domnul Isus: veniți și învățați de la mine.

De ce trebuie să învățăm de la el? Ce fac ucenicii cu maistrul sau cu învățătorul lor. Ce fac ei? Învață de la învățător ca să fie ca învățătorul, pentru asta sunt ucenicii lui. Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui, deci domnul Isus vine să ne pregătească, să ne învețe ca să ajungem să creștem până la statura plinătății lui Hristos. Acesta este rolul poruncilor sau cuvântului lui Dumnezeu. Cine păzește cuvântul Lui în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită și prin aceasta știm că suntem în El prin aceasta știm.

Mulți dintre noi ne putem da cu părerea: Eu cred că sunt în el. Eu bănuiesc că sunt în el.

O să mergem în evanghelii la matei, o să deschidem la Matei. Luăm câteva învățături ale Domnului Isus, să vedem de ce trebuie să le împlinim, care este scopul?  E doar ca să nu ne pedepsească ca să ne primească în împărăția lui Dumnezeu? O să luăm câteva învățături, să vedem cum modelează Dumnezeu chipul lui noi, cum îl creionează, cum îl aduce tot mai aproape de chipul domnului Isus.

Citim de la capitolul 17 din Matei versetul 24: ”Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru templu au venit la Petru și i-au zis: Învățătorul vostru nu plătește, darea. Ba, da, a zis Petru. Și când a intrat în Casă, Isus i-a luat înainte și i-a zis: Ce crezi simone? Împărații Pământului de la cine iau dări sau biruri de la fiii lor sau de la străini? Petru i-a răspuns: De la străini. Și Isus i-a zis, așadar, fiii sunt scutiți. Dar ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi deschide-i gura și vei găsi în ea o rublă pe care ia-o și dă-le lor pentru mine și pentru tine. Amin.

Ce învățătură ne dă domnul Isus, aici, pentru ce învățăm lucrurile acestea, ce scop are domnul Isus cu această învățătură? Aceasta învățătură e și pentru noi sau nu e pentru noi? Apostolul Pavel spune în Timotei: Toată scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos, ca să sfătuiască să mustre să dea în țelepciune.

Ce învățătură primim aici de la domnul Isus, e pusă degeaba aici sau are un rol? O să vedem că este o învățătură esențială de care marea majoritate dintre noi nu am băgat-o în seamă.

Domnul Isus spune: Ca să nu-i facem să păcătuiască. Putem și noi să îi facem pe oameni să păcătuiască sau nu putem?

Vi s-a întâmplat lucrul acesta vreodată? Mie mi s-a întâmplat vouă, nu știu. De multe ori ma interesat doar de mine, eu să nu păcătuiesc, el e treaba lui. Vi s-a întâmplat asta sau nu? Dacă prin ceea ce spun sau fac celălalt se mânie, aceasta e problema lui, e treaba lui, important este ca eu să nu păcătuiesc. Vi s-a întâmplat și vouă?

Cine face să păcătuiască oamenii? Dumnezeu sau Satana, face Dumnezeu pe oameni să păcătuiască sau nu? Ne spune cuvântul în Iacov că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni și domnul Isus care face întocmai ca Tatăl n-a vrut să ispitească pe acești oameni ca să păcătuiască.

Ne putem închipui, oare ar fi putut să păcătuiască acești oameni care cereau darea dacă Domnul Isus iar fi refuzat? Domnul Isus putea să le spună ce a spus lui Petru? Putea să le spună sau nu? Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, de ce veniți voi la mine? Templul este a lui Dumnezeu și eu sunt Fiul lui Dumnezeu. De ce veniți să-mi cereți Mie, mergeți și cereți străinilor sau mergeți și cereți altora? Dar domnul Isus a trecut peste lucrul acesta pe peste dreptatea lui. El avea dreptate și a trecut peste dreptatea lui.

Și a zis lui Petru: hai ca să nu-i facem să păcătuiască. Ce ne învață aici. Domnul Isus ne învață ceva sau nu ne învață nimic. El ne învață să fim ca El. Să deschidem la luca 17 să vedem ce se întâmplă când nouă nu ne pasă și aducem prilej de păcătuire pentru semenul nostru. Dacă nu ne interesează că-i facem pe oameni să facă păcătuiască cât de mare este acest păcat. Și o să vin cu un exemplu după ce citim în Luca 17 versetul unu.

Isus a zis ucenicilor săi: Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin, ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.

Este mai de folos pentru noi să ni se lege o piatră de gât și să fim aruncați în mare decât să-i facem pe oameni să păcătuiască. Domnul Isus vine cu această învățătură. Recunosc că de multe ori am citit aceste două învățături și pentru mine învățăturile acestea nu prea aveau un sens erau pentru alții, probabil, dar nu pentru mine. Ce o fi vrut domnul Isus să spună aici? Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire.

Haideți să ne gândim: Mita e un păcat sau nu e un păcat? Ce zice biblia despre mită, despre daruri? Mita strică inima, și vai de cel prin care vine acest prilej de păcătuire ca să strice inima unui om. Mita strică inima. Dacă Valerică nu ar veni să-mi dea mită, eu nu aș fi ispitit să păcătuiesc.

Dacă nu m-ar ispiti. N-aș cădea în păcat, al cui e păcatul mai mare? A celui care dă sau celui care primește. După Biblie, nu după mintea noastră. După cuvântul lui Hristos, cel care dă sigur că da.

De ce este această învățătură dată, doar așa ca să păzim sau ca să creștem să ajungem cum este Domnul Isus? De ce domnul Isus s-a putut gândi la acești oameni și Petru nu s-a gândit. Să ne gândim cu atenție pentru ce sunt învățăturile domnului Isus?

Dacă cineva păzește poruncile lui, îl cunoaște pe domnul Isus, dacă nu le păzim nu-l cunoaștem. Nu vom cunoaște felul lui de a fi dacă nu împlinim întocmai, dacă nu trăim cum a trăit El.

O să mergem la Ioan să mai citim o învățătură a domnului Isus, să vedem care este scopul acestei învățături. Din nou spun despre mine că multă vreme în urmă cu mulți ani în urmă, această învățătură pentru mine era doar un simbol. M-am luat după învățătura oamenilor care spuneau că această învățătură este un simbol și trebuie s-o împlinim așa cum scrie.

Cu toate că domnul Isus a spus, noi ne gândim că acolo era praf, era nisip și spălarea picioarelor nu o mai găsim practicată și nu trebuie să facem așa ceva și rămâne un simbol. Citim de la capitolul 13 versetul 12: ”După ce le-a spălat picioarele, și-a luat hainele, s-a așezat iarăși la masă și le-a zis, înțelegeți Voi ce v-am făcut eu? Voi mă numiți învățătorul și Domnul și bine ziceți că sunt. Deci dacă eu Domnul și Învățătorul vostru v-am spălat picioarele și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora? Pentru că eu v-am dat o pildă ca și voi să faceți cum am făcut eu. Adevărat adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât Domnul său. Nici apostolul mai mare decât Cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri ferice de voi, dacă le faceți amin.

Ce scop a avut domnul Isus când a spălat picioarele ucenicilor. Ce învățătură ne-a dat nouă, pentru ce a dat aceasta învățătură, de ce a zis: să faceți cum am făcut și eu?

Să trăim și noi cum a trăit El, așa ne spune cuvântul lui Dumnezeu. Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?

Ce a făcut domnul Isus? Haideți să ne gândim la domnul Isus. Sănu ne gândim ce ne învață anumiți oameni, să vedem ce a făcut domnul Isus aici. Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu și s-a coborât de la statura de Domn, și s-a făcut robul tuturor și a spălat picioarele ucenicilor.

De ce îi spune Petru: Tu să-mi speli mie picioarele? Cine era Domnul Isus pentru Petru? Este Domnul, spune Petru la un moment dat, uitați este Domnul. Cum să vină Domnul să-mi spele mie picioarele, eu care sunt un nimic? Așa a gândit și Ioan Botezătorul când a fost vorba de botez. Și domnul Isus a făcut lucrul acesta și ne-a lăsat o pildă ca și noi să facem cum a făcut el și noi zicem este un simbol este un simplu simbol.

Domnul zice clar: Cine zice că mă cunoaște și nu păzește ce îi spun, eu este un mincinos și adevărul nu este în el. Si eu spun: Nu, nu sunt un mincinos. Eu chiar te cunosc pe tine, Doamne, am citit atâtea lucruri despre Tine.

Cunoaștem multe lucruri despre El, așa este. Cunoaștem că El a spălat picioarele, dar nu cunoaștem pe Cel ce a spălat picioarele. Nu cunoaștem inima celui ce a spălat picioarele. Ce era în inima Domnului când a splălat picioarele? Ce se întâmplă cu inima mea când eu spăl picioarele? Ce se întâmplă?

Voi avea inima domnului Isus sau nu voi avea? Ce inima a avut El acolo când s-a umilit atât de mult. Dacă vrea cineva să fie mai mare, ce să facă? Să fie slujitorul tuturor și ce făceau slujitorii?

Spălau picioarele musafirilor. Ce facem când spălăm picioarele. Ne coborâm sau ne înălțăm, haideți să ne gândim? Nu știu dacă voi ați pățit lucrul ăsta, dar eu mai demult când era vorba să am o relație cu un rom, parcă era ceva în neregulă acolo, vouă, nu vi sa întâmplat?

Chiar am cunoscut acum de curând pe cineva care mi-a spus că mergem la o adunare de romi, să nu le mai spunem țigani de la mine din orașul natal.

M-a sunat și am vorbit cu el și mi-a spus că păstorul lor este analfabet. Nu știe să citească și sunt vreo 40 de persoane. Ce ar fi să mă duc eu acolo și să le spăl la fiecare din ei picioarele. În anumite orașe sunt zone unde sunt localizați mai multe familii de romi, locul numindu-se numește țigănie. Numai când te gândești să te duci în țigănie ce sentimente aveți?

Mă duc în țigănie. Un sentiment neplăcut sigur că da, hai să ne gândim să ne coborâm, să ne înjosim până acolo. Dar, dacă e un simbol, putem să mergem pentru că nu va trebui să-l facem.

Numai că trebuie făcut sigur că da, deci dacă eu domnul și învățătorul vostru v-am spălat picioarele și voi sunteți datori. E o poruncă clară sau nu e o poruncă clară, haideți să ne gândim cu mare atenție.

Cine a făcut-o un simbol? Domnul Isus a spus clar ucenicilor care au fost cu El în seara cinei: ”Mergeți și învățați-i să păzească tot ce v-a poruncit. Și spălarea picioarelor intră aici, e poruncită sau nu? Le-a poruncit ucenicilor să facă lucrul acesta, să nu le a poruncit. El a poruncit și le-a zis mergeți și învățații și pe alții să păzească tot ce v-am poruncit. La noi ”tot” înseamnă altceva?

Domnul ne zice: Cine mă iubește, păzește poruncile mele. Cine nu mă iubește nu păzește poruncile mele. De ce unii dintre noi nu-l iubim pe domnul Isus? Pentru că nu suntem atrași de frumusețea domnului Isus, ce a făcut Domnul este foarte înjositor. Porunca aceasta este ceva înjositor. Teoretic, ne place să credem că nu este înjositor dar hai să o punem în practică să vedeți că este.

Hai să vedeți ce ne învață domnul Isus aici, să vedem ce vrea să spună domnul Isus aici. Pentru că eu v-am dat o pildă ca și voi să faceți cum am făcut eu. Devenim mai asemănători cu domnul Isus sau nu devenim? Vom avea o inimă tot mai asemănătoare cu a lui. El cel mai mare a slujit tuturor și vrea să devenim și noi asemena Lui.

Dacă nu vom face acest lucru, o părticică din chipul lui Dumnezeu va avea o pată neagră. De ce ne învață domnul Isus lucrurile acestea absurde? Sunt lucruri am putea spune minore care foarte puțini oameni le-au băgat în seamă, dar în ele este ascuns caracterul Domnului Isus. (Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.)

O să mai merg la o învățătură din Matei, capitolul 12 citim de la versetul 35. 36 și 37: Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din visteria ria a inimii lui. Vă spun că în ziua judecății oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care L vor fi rostit, căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.”

Câți dintre voi ați ținut cont de această învățătură a domnului Isus? E o poruncă aici sau nu e o poruncă? Hai să ne gândim la domnul Isus, de data aceasta, cum a trăit domnul Isus, a întrebuințat vreun cuvânt nefolositor sau nu? Ați găsit vreo glumă la domnul Isus, un cuvânt nechibzuit sau nu ați văzut nici o glumă? Ați găsit vreun loc unde scrie Isus a râs? Sau n-ați găsit? Despre Sara scrie a râs, dar despre Domnul Isus nu scrie că a râs.

Vă place un asemenea om care nu râde și nu folosește glume? Sunteți atrași de acest Isus, de sobrietatea Lui, de frumusețea aceasta a Lui? Este o frumusețe extraordinară aici pentru tine sau este un lucru de disprețuit.

De ce ne învață lucrul acesta, de ce ne sperie cu această învățătură. Să știți, domnul Isus introduce o teamă în noi, așa că nici un cuvânt nefolositor nu putem să scoatem pe gură. Cum este inima când ies pe gură cuvine nefolositoare? Domnul Isus, vrea să schimbe vorbele noastre sau inima?

Dacă suntem atrași de această frumusețe a Lui, îl iubim, și când îl iubim ce facem? Păzim cuvântul de aici, dacă nu-l iubim. Cum suntem? Cine îl iubește păzește cine nu-l iubește, nu păzește și așa știm că îl cunoaștem.

Trebuie să-l cunoaștem sau nu trebuie să-l cunoaștem. Trebuie în împărăția lui Dumnezeu. Cine ajunge acolo nu va folosi cuvinte nefolositoare sunteți de acord sau nu sunteți de acord, trebuie să ajungem acolo sau nu. Trebuie să ajungem acolo. Trebuie copilașilor nimeni să nu vă înșele cine nu trăiește neprihănire nu este de la Dumnezeu ne spune cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să începem să creștem, să ajungem la statura de om mare la statura plinătății lui Cristos.

Când oamenii maturi spiritual nu mai folosesc cuvinte nechibzuite vor vorbi doar cuvintele lui Dumnezeu.

Unii oameni spun că sunt glume proaste și glume bune, dar cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar: Cine vorbește să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Acesta este standardul la care noi trebuie să ajungem, cine vorbește să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.

Este o poruncă grea este o poruncă ușoară. Cine îl iubește o va păzi cine nu-l iubește nu va păzi și dacă nu-l iubim, nu-l vom cunoaște. Să înțelegem la ce suntem chemați de Dumnezeu.

Hai să mai citim încă o învățătură care este tot a domnului Isus. Care e mai ușoară, care o înțelegem mai ușor de la Matei capitolul 5, să vedem cum a împlinit-o el și să vedem la ce ne cheamă și pe noi, ca să fim tot mai asemenea cu El. Capitolul 5. citim versetul 38 și 39 până la 41. Și ne putem gândi cum să păzim această învățătură a domnului Isus. ”Ați auzit că s-a zis ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, dar eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău, ci oricui te lovește peste obrazul drept întoarce-i și pe celălalt oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina lasă-i și cămașa. Dacă te silește să mergi cu el o milă de loc mergi cu el două. Amin.

Sunt porunci sau nu sunt porunci ce părere aveți? Cum trebuie să le împlinim. De ce zice Domnul: Mergeți și învățați-i să păzească tot. Haideți să ne gândim la versetul 41, dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc mergi cu el 2. Dacă suntem la servici și ne silește să stăm peste program, ce ne învață domnul Isus să facem. Să zicem că ne silește să stăm o oră peste program. Ce ne învață domnul Isus să facem? Să stăm două, cum este ușor sau greu? De ce ne învață domnul Isus să facem lucrul acesta? Haideți să ne gândim bine cu mare atenție. Eo o poruncă. Nu ne vine ușor. Eu nu am întâlnit încă om care să-mi zică mie așa, eu am avut angajați și nu am întâlnit să îmi zică vreau să stau până la 7 seara. Tu mi-ai zis să stau până la șase, dar eu vreau să stau încă o oră pentru că văd că mai ai nevoie.

Și ce ai vrea să mai faci că uite, eu vreau să îți dăruiesc o oră. Ați auzit, ați întâlnit oameni așa? E greu de întâlnit asemenea oameni, așa este. Dar ce ne învață domnul Isus, de ce trebuie să facem lucrul acesta? Unde este Dumnezeu este în prima milă sau în a 2-a milă, unde se găsește Dumnezeu?

Dacă te silește, ce să faci, faci când ești silit. Când stai peste program și ești silit de patron, ce să faci? O să stai că nu ai ce să faci, și dacă mai insistă de mai multe ori poate să cauți de serviciu în altă parte, dar să stai în plus aceasta este prea de tot. Poate în momentul  în care îți cere stai, dar să facem în plus? Asta de unde e?

De pe pământ sau din împărăția lui Dumnezeu. Ce face porunca, aceasta cu noi, ne schimbă inima sau nu ne schimbă?  Ați încercat să faceți lucrul ăsta, să vedeți cum este? Țin minte cu ceva ani în urmă, sunt vreo 10 ani în urmă, poate un pic mai mult. Mergeam la un azil și aveam grijă de un bătrân. Era porunca lui Dumnezeu să ai grijă de văduve de Orfan de oamenii în nevoie.

Îl cunoscusem când era sănătos venea câteodată la noi la adunare era penticostal. Când acăzut la pat nu a fost cine să-l îngrijească și cuvantul Domnului nu mi-a dat voie să fiu nepăsător. Așa a rămas să mă ocup eu de bătrânul respectiv. Și m-am remarcat pe mine însumi că mă duc din obligație. Cuvântul mă obliga și eu fiind ascultător am mers. Dar nu aveam interes deloc pentru mila a doua care nu era cerută.

Și m-a cercetat Dumnezeu, slavă Lui. Dar tu ce faci aici? Faci din sila. Și mă duceam, adică ține minte, mă duceam, aveam în fiecare sâmbătă program acolo mă duceam acolo, aveam grijă de el, trebuia îngrijit, schimbat de pampers, erau mai multe lucruri de făcut acolo, dar nu era mila aceea în plus, nu era.

Dar, dacă nu făceam pe prima mai apărea în plus mila a doua sau nu mai apărea? Ce părere aveți? De abia atunci am fost cercetat de Dumnezeu. Și am învățat că trebuie să merg cu el mai mult decât îmi cerea bătrânelul.

El atâta îmi cerea, câtă nevoie avea el, nu putea să îmi ceară mai mult, dar Dumnezeu vrea ca inima mea să fie plină de bunătate? Dacă păzim cuvântul Lui, dragostea lui Dumnezeu ajunge în noi desăvârșită, dacă nu-l păzim nu ajunge desăvârșită, numai păzind învățăm dragostea. Trebuie să înțelegem că devenim ucenicii lui numai dacă păzim ceea ce ne învață El, dacă nu totul rămâne la nivel de minte.

Numai așa îl cunoaștem pe domnul Isus. Să înțelegem… dacă vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina lasă-i și cămașa, când îi lași cămășa ești ca Domnul Isus, când lași cămașa îl cunoțti real.

Numai așa ajungem să fim plini de bunătate, numai așa ajungem la îndelungă răbdare la milă. Dumnezeu este milostiv. Dumnezeu este îndelung răbdător plin de bunătate.

E ușor să cunoaștem despre el, dar ca să-l cunoaștem pe el trebuie să și facem ce a făcut El.

Să citim din Matei 26 o altă învățătură a domnului Isus versetul 48. 49 și 50.

Vânzătorul le dăduse semnul acesta. Pe care L voi săruta eu acela este să puneți mâna pe el. Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și a zis: Plecăciune, Învățătorule și l-a sărutat.  Isus i-a zis: Prietene, ce ai venit să faci fă, atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Iisus și l-au prins.

Haideți să ne gândim și noi la ce a făcut Domnul Isus aici. Cum a reacționat când știa bine ce i se întâmplă?

Dacă cineva ne invadează casa sau ne face un mare rău, avem capacitatea să spunem ce a spus domnul Isus? Ce urmau să îi facă domnului Isus? Urmau să-l și bată sau nu? Știa domnul Isus că o să fie bătut sau nu știa. Păi cum să nu știe. Nu știu cine a văzut, cum arată țepii aceia care așa se presupune că au fost pusi pe capul domnului Isus. Este plantă în Israel, foarte ciudată cu niște țepi ca și cuiele dar foarte ascuțite ascuțite. Știa că o să-i pună o coroană de spini în cap sau nu știa? Știa sigur că da, și cum a răspuns? A fost senin, a fost liniștit sau a fost tulburat domnul Isus.

Prietene ce ai venit să faci, fă. Ce a făcut ucenicul care era mai râvnos?

Citim versetul 51. Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea amin. De atâta vreme a fost Petru cu domnul Isus și nu la cunoscut.

Când îl cunoaștem noi pe domnul Isus? Când îl vom cunoaște, când vom trăi și noi, cum a trăit domnul Isus. E un standard înalt sau un standard mic. Domnul ne zice că ne-a hotărât mai dinainte să fim asemenea chipului Fiului său și Biserica a fost dată pentru creșterea și desăvârșirea sfinților până vom ajunge toți da unirea credinței și a cunoștinței fiului lui Dumnezeu, la statura de om mare, la statura plinătății lui. Hristos.

Haideți să mai citesc un verset în unu Petru. Este o chemare aici o chemare înaltă. Așa ne crește Dumnezeu ne aduce la desăvârșire, la desăvârșirea cerută de împărăția lui Dumnezeu. Unu Petru capitolul II versetul 20 și 21.” În adevăr ce fală este să suferiți cu răbdare, să fiți pălmuiți când ați făcut rău, dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine? Lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu și la aceasta ați fost chemați. Fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă ca să călcați pe urmele lui, el n-a făcut păcat și în gura lui nu s-a găsit vicleșug când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și când era chinuit, nu amenința ci se supunea dreptului judecător.”

La aceasta am fost chemați și noi, pentru că el vrea să pună caracterul Lui în noi. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem de ce trebuie să-l cunoaștem, de ce trebuie să păzim cuvântul lui?

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Postări similare

Niciun Rezultat

Pagina căutată nu a fost găsită. Încercați o căutare mai profundă sau folosiți navigarea de deasupra pentru localizarea postării.