Pentru a înțelege cum Dumnezeu intervine în viața omului, astfel încât acesta să fie convins să aleagă oferta Sa în locul ofertei lui Satan și, în acest mod, să poată fi transformat dintr-o stare păcătoasă într-una aliniată cu valorile Împărăției Sale, vom recurge la o analogie din viața de zi cu zi.

În viața cotidiană putem observa că într-o campanie electorală pentru alegerea unui candidat, cei care-l promovează îl prezintă în ipostaze cât mai atrăgătoare pentru a convinge electoratul să-l aleagă.

Aceasta se realizează prin diverse mijloace cum ar fi reclamele publicitare. Candidatul își structurează discursurile cu oferte convingătoare, menite să atragă cât mai mulți susținători. Niciun candidat nu va apela la amenințări pentru a câștiga voturi, deoarece acest lucru nu va genera apreciere și susținere.

Această abordare se bazează pe faptul că am fost creați cu capacitatea de discernământ și de a face alegeri. Când ceva sau cineva ne impresionează profund, se naște în noi dorința de a acționa, de a face decizii.

Dacă suntem atrași de ofertele unui candidat convingător și credem în sinceritatea promisiunilor sale, vom reacționa pozitiv, apreciindu-l și alegându-l în detrimentul altor candidați.

Mai mult, dacă un candidat, pe lângă ofertele sale, demonstrează și un model de viață admirabil, chiar fără a îndemna pe alții să-i copieze modul de viață, vor exista persoane care, din admirație, vor dori să-i urmeze exemplul. Această influență este adesea mai convingătoare decât promisiunile din campania electorală.

Suntem înzestrați cu capacitatea de a admira, iar când această admirație devine profundă, se naște dorința în noi de a ne asemăna cu acea persoană. Acest fenomen este frecvent observat la tineri, care adesea își exprimă dorința de a imita vedete din muzică sau film, preluând felul lor de a se îmbrăca și chiar moduri de vorbire similare cu ale idolilor lor.

În ceea ce privește lucrurile spirituale, procesul este similar. Dumnezeu ne deschide calea către un nou început, prezentându-ne Împărăția Sa, locuitorii și legile care o reglementează.

El își trimite mesagerii pentru a ne dezvălui atât splendoarea Împărăției eterne, cât și frumusețea caracterului Domnului Isus, precum și modul Său de viață cu scopul de a trezi în noi admirația și atracția față de El, așa cum spune Ioan 12:32, “Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Spre deosebire de un candidat care promite avantaje fără a cere urmarea modului său de viață, scopul Domnului nu este să-L apreciem pentru ceea ce ne oferă, ci să fim atrași de frumusețea caracterului Său, pentru a ne modela viața după exemplul Său, pentru a ajunge la perfecțiunea caracterului Său.

Cu toate acestea, mulți se concentrează exclusiv pe promisiunea paradisului ceresc, ignorând scopul real al lui Dumnezeu, care constă în transformarea caracterului și obținerea odihnei sufletești. Aceasta este subliniată în Matei 11:28, unde se spune: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovărați şi Eu vă voi da odihnă.” și Ioan 14:27, unde Fiul Său afirmă: “Vă dau pacea Mea.”

Este de la sine înțeles că dacă Îl admirăm doar din interes pentru promisiunea unei Împărății veșnice sau pentru salvarea de la iad, aceste motive nu sunt suficiente pentru a declanșa admirația și dorința de a-I urma exemplul.

El ne dezvăluie frumusețea Sa strălucitoare, astfel încât să fim copleșiți de admirație și atracție. Aceasta este ilustrată în Psalmi 50:1-2, unde se spune: “Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu.” Această atracție față de frumusețea caracterului și căilor Sale este esențială pentru a-L iubi cu adevărat din toată inima și cu tot cugetul nostru. Doar aceasta ne poate motiva să aspirăm și să ne dorim frumusețea pe care El o are.

Din dragoste pentru creația Sa, Dumnezeu a trimis mesageri în toată lumea care să vorbească despre Domnul Isus, să evidențieze trăsăturile de caracter ale inimii Sale și pacea și odihna profundă în care a trăit El. Acest lucru este esențial, deoarece nimeni nu poate fi atras de frumusețea Domnului fără să fi auzit despre El și fără să ajungă să cunoască trăsăturile inimii Sale. După cum spune Scriptura: “Și cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor?” (Romani 10:14). De asemenea, este scris: “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44).

Numai dacă vom fi profund atrași de perfecțiunea caracterului Său, Îl vom admira și Îl vom iubi cu toată inima, doar atunci se va trezi în noi dorința de a avea aceleași trăsături de caracter ca ale Lui. Acest lucru este redat în versetul “Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea, până nu vine ea” (Cântarea Cântărilor 8:4).

Acesta este procesul prin care iubirea adevărată și dorința de a-L urma se nasc în inima noastră. Dacă am fost învățați să urmăm anumite ritualuri cu scopul de a evita iadul și pentru a aspira la străzile de aur ale Raiului, fără să ni se prezinte frumusețea profundă a trăsăturilor Sale de caracter, am primit o învățătură eronată și incompletă. În plus, dacă nu ni s-a explicat că adevăratul scop al păzirii învățăturilor divine este alinierea caracterului nostru cu cel al Creatorului, atunci cu siguranță am fost direcționați greșit.

Aceia care ne-au adus acest mesaj nu au fost trimiși de Dumnezeu. Dacă am acceptat astfel de informații, am fost înșelați de Satan și nu am cunoscut cu adevărat sursa care poate să dea odihna sufletului. Este esențial să recunoaștem cu sinceritate ce “adevăr“ ne-a fost prezentat.

Dumnezeu își va dezvălui înaintea noastră toată frumusețea inimii Sale, așa cum spune Exod 33:19, “El va face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Lui.” Împăratul David, plin de pasiune, și-a exprimat dorința fierbinte de a locui toată viața sa în casa Domnului, pentru a contempla frumusețea Lui, așa cum spune Psalmul 27:4, “Doresc fierbinte: să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, pentru a privi frumusețea Domnului.”

Dacă ne apropiem de Dumnezeu de frica iadului, înseamnă că nu am fost luminați de strălucirea Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, așa cum spune Scriptura în 2 Corinteni 4:3-4: “Dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

Poruncile Sale ar trebui să ne fie o sursă de desfătare, deoarece ele Îl reprezintă pe El însuși. Așa cum se spune în Psalmi 119:47, “Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.”

Fiecare învățătură sau poruncă a Fiului Său dezvăluie o trăsătură a caracterului Lui, oglindind frumusețea Sa desăvârșită. Când privim la căile și poruncile Sale, în realitate admirăm frumusețea lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

De aceea, Domnul Isus afirmă: “Cine Mă iubește, păzește poruncile Mele…” (Ioan 14:15). Aceasta înseamnă că cine Mă iubește pe Mine, iubește și poruncile Mele și își găsește plăcerea în ele, pentru că poruncile Mele exprimă caracterul Meu, arătând cine sunt Eu.

Nimeni nu va putea să-L admire și să-L iubească din toată inima de frica pedepsei cu iadul cel veșnic. Adevărata admirație și iubirea se nasc doar atunci când suntem atrași de strălucirea Cuvântului Său. Aceasta este calea prin care se naște dorința arzătoare de a fi ca El, atingând astfel scopul pentru care am fost creați: de a fi asemenea locuitorilor Împărăției.

Când suntem profund atrași de frumusețea inimii Domnului, această atracție ne motivează să-L urmăm și să aspirăm la a avea o inimă asemănătoare cu a Lui.

A trăi în conformitate cu învățăturile Domnului Isus înseamnă a adopta un model de viață caracterizat de pace, odihnă și sfințenie, similar cu viața pe care a trăit-o El, demonstrând astfel frumusețea unei vieți dedicate lui Dumnezeu. Aceasta este esența transformării autentice, începând cu atracția inimii noastre către trăsăturile Sale de caracter.

Dacă nu am pornit de la atracția și admirația profundă, dacă nu suntem captivați de frumusețea inimii Lui, dacă poruncile și căile Lui nu sunt pentru noi o sursă de bucurie, dacă L-am apreciat doar pentru promisiunile Sale, atunci am avut doar un interes și transformarea noastră spirituală nu a început în realitate, așa cum spune Ioan 6:44, “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl.”

Transformarea spirituală autentică debutează odată cu admirația și atracția profundă față de frumusețea inimii Domnului. Acest proces ne conduce la întrebarea esențială: Ce metode de explorare și înțelegere avem disponibile pentru a cunoaște și aprecia frumusețea divină?

Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate. În ceea ce privește percepția fizică, evaluăm oamenii pe baza caracteristicilor lor observabile. În schimb, când vine vorba de caracter, ne bazăm pe acțiunile și deciziile lor.

De exemplu, o persoană care optează să urmeze principii etice și morale puternice poate fi considerată ca având un caracter nobil. Pe de altă parte, cineva care manifestă comportamente imorale și dăunătoare poate fi văzut ca având un caracter negativ.

Când vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, avem o singură perspectivă. El nu poate fi cunoscut prin caracteristici fizice sau observabile, deoarece omul nu are la îndemână o formă fizică pe care să o poată percepe direct. Pentru a cunoaște pe Dumnezeu, este esențial să identificăm Căile Sale, felul Său de a fi, precum și însușirile sau trăsăturile Sale, așa cum sunt ele descrise în Sfânta Scriptură.

Conform planului divin, stabilit înainte de apariția omului, era prevăzută venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ. El a fost trimis pentru a ne dezvălui frumusețea caracterului și căile desăvârșite ale locuitorilor Împărăției, așa cum este exprimat în Psalmul 25:8 – “Domnul este bun și drept, de aceea arată El păcătoșilor calea” și din Psalmul 18:30 – “Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite.”

Prin frumusețea caracterului Său, El ne atrage spre Sine, trezind în noi dorința de a aprecia și iubi aceste calități divine, în vederea transformării noastre pentru a deveni asemenea Lui. Această idee este exprimată în Ioan 12:32, unde Domnul Isus afirmă: “După ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii,” referindu-se la atracția profundă a caracterului Său, nu la cea fizică. Caracterul Domnului Isus, așa cum este descris în Sfânta Scriptură, oglindește fidel trăsăturile Tatălui ceresc. În Coloseni 1:15, ni se arată că El este “chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi-Născut din toată zidirea.” Aceasta arată că trăsăturile Sale oglindesc pe cele ale Tatălui.

Trăsăturile inimii Domnului ne sunt descoperite în diverse pasaje biblice. Exodul 34:6 ne dezvăluie că Dumnezeu este plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincios. Psalmul 145:8 evidențiază răbdarea Lui îndelungată, iar Deuteronom 32:4 accentuează că este credincios și fără nedreptate, dreptșicurat,subliniind astfel natura dreaptă și imaculată a lui Dumnezeu.

De asemenea, se poate observa că Domnul Isus a exemplificat o stare profundă de odihnă sufletească și pace interioară în timpul vieții Sale pe pământ. Aceste calități sunt vizibile la o examinare atentă a vieții Sale, reflectând cum viața trăită în aceste virtuți poate conduce la o stare profundă de liniște și armonie interioară.

În plus, alte două trăsături esențiale ale Domnului Isus, care sunt menționate în Matei 11:29, sunt blândețea și smerenia. Aici, Domnul Isus însuși spune: “Învățați de la Mine, căci Eu Sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Acest mesaj nu numai că ne încurajează să urmăm exemplul Său, dar ne asigură și că adoptând blândețea și smerenia, putem atinge odihna și pacea interioară ce L-au caracterizat.

O altă trăsătură care definește pe Dumnezeu este sfințenia Sa, așa cum ni se cere și nouă să fim în 1 Petru 1:16: “Fiți sfinți, căci Eu sunt Sfânt.” Apoi mai este descris de Evrei 7:1, 2, inițial ca “Domn al neprihănirii, apoi ca Domn al păcii.” În 1 Ioan 4:16, Scriptura adaugă o dimensiune profundă la înțelegerea naturii lui Dumnezeu, afirmând că “Dumnezeu este dragoste.” Această declarație nu doar că definește esența lui Dumnezeu, dar subliniază și faptul că dragostea constituie fundamentul care îmbogățește și unifică toate celelalte trăsături divine.

În contextul divin, dragostea nu este percepută doar ca un sentiment, ci ca o forță profundă și transformatoare, care stă la baza tuturor acțiunilor și a întregului caracter al lui Dumnezeu.

Pentru a ne însuși aceste calități divine, este esențial să ne orientăm atenția către comportamentul care a caracterizat viața Domnului Isus pe pământ, în relația Sa cu Tatăl ceresc. Acest model de conduită este fundamental pentru progresul nostru spiritual și pentru transformarea caracterului nostru.

O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne-a înzestrat cu abilitatea de a îmbrățișa această atitudine, iar exemplul Său poate fi recunoscut adesea în propriile noastre experiențe de viață.

Asemănător cu momentul când începem școala primară, unde suntem nevoiți să ne lăsăm preconcepțiile deoparte pentru a asimila noi cunoștințe, la fel, spiritual, suntem chemați să renunțăm la propria perspectivă limitată. Așa cum niciun elev nu își permite să schimbe regulile adunării sau să redefinească sensurile literelor după bunul plac, nici noi nu putem schimba regulile impuse de Dumnezeu pentru creșterea noastră.

În relația Sa cu Dumnezeu, definită de perfecțiune, Domnul Isus a adoptat o atitudine de smerenie profundă. A luat o poziție de rob ascultător, demonstrând o supunere totală față de voința Tatălui și o dragoste necondiționată față de El.

Ca Fiu al lui Dumnezeu, a manifestat un respect profund și sacru față de Tatăl Său, cunoscut drept “frica de Domnul,” care se referă la un adânc respect și venerație, subliniat în Isaia 1:3 care spune că: “Plăcerea Lui va fi frica de Domnul“.

Este vital să cunoaștem acest comportament divin pentru a ni-l însuși, așa cum este subliniat în Coloseni 2:2: “Să cunoască… pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.”

Adevăratul Isus, descris în Sfânta Scriptură, a urmat un drum desăvârșit, fără a se abate nici la dreapta, nici la stânga, o cale îngustă și perfectă pe care ne îndeamnă și pe noi să o urmăm, așa cum spune Matei 16:24, “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.”

A trăit la cel mai înalt nivel de integritate spirituală și morală, conformându- se voinței și legilor divine și urmând cu strictețe principiile morale și spirituale stabilite de Dumnezeu, care sunt desăvârșite și eterne. Prin aceasta, a arătat că nimeni – ceea ce Îl include și pe El ca Fiu al Său – nu poate adăuga sau scoate ceva la ceea ce a legiferat Dumnezeu.

Adevăratul Isus, așa cum este El prezentat în Scripturi, este Modelul nostru de viață, caracter și comportament. Suntem chemați să-L urmăm, să ne modelăm viețile noastre după exemplul Său și să urmăm calea pe care a mers El, fiind singura cale care duce spre transformarea caracterului nostru și spre viața eternă.

Mulți dintre noi am fost învățați să admirăm tot ceea ce a făcut Domnul Isus și felul Său de a fi. Dar, în același timp am fost conduși eronat să credem că trăsăturile Sale respectiv – neprihănirea, îndelunga răbdare, blândețea, bunătatea mila și dragostea – sunt inaccesibile pentru noi. Această concepție eronată provine din intenția lui Satan de a ne îndepărta de adevăratul scop al creației, acela de a deveni asemenea cetățenilor Împărăției.

Este o concepție răspândită că Domnul Isus a trăit la un nivel divin, care este de neatins pentru oameni, și că, din această cauză, ne este imposibil să-L urmăm fiindu-ne permis să rămânem în slăbiciunile umane. Această viziune conduce la o acceptare pasivă a imperfecțiunilor umane, ignorându-se nevoia de creștere și transformare spirituală.

Adesea, atunci când se discută despre viața Domnului Isus, se pune un accent deosebit pe minunile pe care le-a săvârșit, lucruri ce par inaccesibile omului obișnuit. Există o tentație, amplificată de înșelăciunile lui Satan și ale slujitorilor săi, de a crede că viața de ascultare deplină față de Dumnezeu așa cum a avut-o El pare imposibilă în această viață, ca și cum ar fi destinată exclusiv “vieții de apoi.”

Mulți Îl apreciază pentru minunile Sale, dar puțini sunt interesați să cunoască și să trăiască conform felului în care El a trăit în relația cu Tatăl Său. Aceasta situație este dată de învățătura conform căreia, pentru a ajunge în raiul ceresc, este suficientă iertarea păcatelor. Astfel, renunțarea la sine, smerenia, evlavia și alte trăsături de caracter ale Domnului sunt astăzi ignorate și disprețuite de majoritatea oamenilor.

Cu toate acestea, Scriptura ne îndeamnă clar să urmăm modelul de viață al Domnului Isus. Așa cum spune 1 Ioan 2:6, “Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el, cum a trăit Isus.” Aceasta este o chemare la acțiune, subliniind că, deși nu putem realiza minunile fizice ale lui Hristos, putem aspira să trăim asemenea Lui.

Domnul Isus nu ne cheamă să facem minuni ci ne cheamă să urmăm calea renunțării la sinele nostru și a smereniei, trăind astfel cum a trăit El în relația cu Tatăl Său – o abordare simplă și obligatorie pentru orice persoană. Acesta este un apel la un mod de viață pe care îl poate adopta oricine, indiferent de condițiile sau contextul personal.

În demersul nostru de a ne alinia după modelul lui Hristos, asemănător începerii școlii primare, pășim cu cunoștințe inițiale zero într-o “fabrică” spirituală unde standardul este perfecțiunea divină. În acest loc, toate piesele, începând cu El ca Model, apoi uneltele utilizate în “procesul tehnologic” și până la Cel ce dirijează întregul proces de fabricație – se află într-o stare de desăvârșire.

În acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind Modelul perfect după care suntem modelați. Noi, în calitate de nou născuți spiritual suntem continuu prelucrați și formați pentru a atinge standardul de perfecțiune al prototipului, stabilit de Dumnezeu.

Acest proces este de origine divină, unde fiecare componentă și etapă sunt meticulos aliniate cu idealul absolut de perfecțiune. Pentru a înțelege mai bine pașii pe care trebuie să-i urmăm, vom lua un exemplu practic din viața de zi cu zi. Pentru a atinge performanța într-un domeniu specific, cum ar fi chirurgia cardiacă computerizată, trebuie să începem cu renunțarea la propriile păreri despre cum s-ar putea efectua o intervenție pe inimă și să acceptăm cunoștințele

unui specialist în domeniu.

Relația dintre noi și chirurgul specialist ar trebui să fie așezată pe respect și încredere reciprocă, similară cu legătura dintre un ucenic și învățătorul său, unde ucenicul se dedică în totalitate învățăturilor mentorului său.

Această relație trebuie să fie asemănătoare cu situația în care cineva este complet devotat și supus orientărilor unei autorități superioare, renunțând la propria voință și libertate de decizie. Prin urmare, implică o aderență strictă la îndrumările mentorului, chiar și atunci când nu le putem aprecia în întregime sau înțelege în profunzimea lor completă.

Pe măsură ce progresăm și devenim tot mai asemănători cu cel ce ne învață, când suntem invitați să participăm la o operație alături de chirurg, este imperios necesar să urmăm cu strictețe toate instrucțiunile. Orice abatere, chiar și minoră, poate avea consecințe grave, punând în pericol viața pacientului. Prin urmare, acuratețea și atenția la detalii sunt de o importanță vitală în finalul acestui proces.

Tot așa în procesul nostru de transformare, Domnul Isus poate fi considerat ca un ghid perfect care cunoaște detaliat fiecare etapă a acestui proces. Ca întâi mergător, și exemplu suprem, în relația Sa profundă cu Tatăl ceresc, El a parcurs personal aceste etape și ne-a lăsat un exemplu de urmat. Adevărata transformare a caracterului nostru poate avea loc doar urmând acest comportament al Lui.

Precum în domeniul complex al chirurgiei cardiace asistate de computer, unde este nevoie de abandonarea cunoștințelor vechi pentru a îmbrățișa noua tehnologie, în procesul divin de transformare spirituală, un nou început cere renunțarea la părerile personale. Un alt pas pe care trebuie să-l facem în acest “atelier” divin, este să manifestăm o smerenie profundă față de Dumnezeu. Aceasta înseamnă supunere și o ascultare sinceră față de instrucțiunile care sunt vitale pentru transformarea caracterului nostru.

Apoi suntem chemați să ne supunem voința, urmând modelul lui Isus Hristos, care a arătat prin viața Sa această supunere totală. În subordonarea Sa față de Tatăl, Domnul Isus a fost exemplul perfect al renunțării la Sine, smereniei și devotamentului, asemănându-se cu un rob ascultător în toate lucrurile.

Comportamentul lui Hristos, precum renunțarea la sine, smerenia și ascultarea strictă, pot părea în contradicție cu valorile promovate de societatea modernă, care adesea glorifică păstrarea părerilor personale și mândria.

Aceste calități sunt vizibile la o examinare atentă a vieții Sale, reflectând cum trăirea în aceste virtuți poate conduce la o stare profundă de liniște și armonie interioară. Prin adoptarea acestor atitudini, Domnul Isus a arătat că este posibil să trăiești în odihnă și pace interioară, chiar și în fața celor mai mari provocări și suferințe.

Este vital să înțelegem că doar prin adoptarea acestor trăsături, vom progresa în creșterea noastră spirituală până la atingerea staturii lui Hristos. Această chemare este consolidată de promisiunea că supunerea ne va ghida spre asemănarea cu Hristos, după cum spune Psalmul 25:9: “El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa.” Pentru a înțelege drumul nostru spiritual, vom analiza cu atenție acest comportament care, deși neînțeles de cei mai mulți, a caracterizat viața Modelului nostru. În acest proces de transformare spirituală, primul pas este renunțarea la ideile proprii. Această etapă constituie punctul de început fundamental, marcând o despărțire de trecutul întunecat, pentru a urma o cale ghidată de Domnul Isus.