O să vorbim despre o trăsătură de caracter a Domnului Isus, trăsătură pe care trebui și noi să ne-o însușim. Să citim din Evrei capitolul 5 pentru a vedea această trăsătură și apoi să cercetăm cum putem să ne-o însușim și noi.
„Tot așa și Hristos nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci oare de la Cel ce i-a zis: ‘Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’ Și cum zice iarăși într-un alt loc: ‘Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.’ El, este acela care, în zilele vieții sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-l izbăvească de la moarte și fiind ascultat din pricina evlaviei lui, măcar că era fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Și după ce a fost făcut desăvârșit, s-a făcut pentru toți cei ce-l ascultă, urzitorul unei mântuiri vesnice.” (Evrei 5:5-9)
Este vorba despre Domnul Isus. El a fost ascultat din pricina evlaviei Lui. Domnul Isus a fost evlavios, măcar că era fiu. A învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Suntem chemați și noi să fim evlavioși.
Să citim din 2 Timotei, capitolul 3, să vedem cât de importantă este evlavia, cât de aproape sau cât de departe suntem de această trăsătură de caracter a Domnului Isus. Vom observa că nu ne naștem cu evlavia, ci aceasta se învață.
„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia!” (2 Timotei 3:1-5)
Dacă citim în dicționar, evlavia are două componente foarte importante: admirație și ascultare strictă sau ascultare cu scumpătate. Ascultăm cu scumpătate, dar este și admirație. Dacă evlavia are aceste două componente, la ce s-ar reduce forma de evlavie? La ascultarea strictă sau la admirație? Putem să-L admirăm pe Dumnezeu, putem să admirăm puterea și măreția lui Dumnezeu, să ne închinăm Lui, dar Să-i tăgăduim puterea prin faptul că nu-L ascultăm.
Să citim din 1 Timotei, capitolul 4, pentru a vedea câtă importanță acordă Cuvântul lui Dumnezeu acestei trăsături de caracter pe care Domnul Isus a avut-o, și pe care trebuie s-o avem și noi.
De reținut: dacă El a fost ascultat din pricina evlaviei Lui, și noi vom fi ascultați, nu dacă vom avea o formă de evlavie, ci dacă vom fi evlavioși. Capitolul 4, versetul 7. „Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios.” Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. „Căutați-o mai întâi.” Aici ne spune: „Caută să fii evlavios, căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.” (1 Timotei 4:7-8) Evlavia este folositoare în orice privință. Are făgăduința vieții de acum și a vieții veșnice. Ce înseamnă să cauți, să fii evlavios, să cauți? Să reținem că este o trăsătură esențială și foarte importantă.
Citim capitolul 5, de la versetul 4: „Dacă o văduvă are copii sau nepoți, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.” (1 Timotei 5:4) Amin. Ce lucru e plăcut înaintea lui Dumnezeu? Copiii, să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și apoi față de alții, față de Dumnezeu.
Să citim și în Psalmi câteva lucruri despre evlavie. Mergem în Psalmi să citim de la Psalmul 16, de la versetul 1, să citim până la versetul 3: „Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. Eu zic Domnului: ‘Tu ești Domnul meu. Tu ești singura mea fericire.’ Sfinții care sunt în țară, cu oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea Mea.” (Psalmi 16:1-3) Amin. Este o cântare a lui David. David era un om după inima lui Dumnezeu. Oamenii evlavioși, sfinții care sunt în țară, sunt toată plăcerea Mea. Acesta este un lucru plăcut lui Dumnezeu.
Citim tot din Psalmi, capitolul 12, versetul 1, acesta este un psalm al lui David. Este o rugăciune. „Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși; pier credincioșii dintre fiii oamenilor.” (Psalmi 12:1) Amin. Oamenii evlavioși, erau numiți de David oameni credincioși. În celălalt psalm am citit că erau sfinții din țară.
Vom citi și din Psalmul 32. Este o promisiune aici de care să ne legăm și noi. Atunci când ne rugăm lui Dumnezeu și vrem să primim ceva de la Dumnezeu, vrem să ne asculte Dumnezeu. Să ținem minte că unul dintre lucrurile care Îl determină pe Dumnezeu să ne asculte este evlavia noastră. Citim la versetul 6 din Psalmul 32: „De aceea, orice om evlavios să se roage ție la vremea potrivită. Și chiar de s-ar vărsa ape mari peste el, nu-l vor atinge deloc.” (Psalmi 32:6) Amin.
Mari promisiuni sunt pentru omul evlavios. Să reținem că în partea opusă este omul care are doar o formă de evlavie.
Avem și un verset în Osea, în capitolul 6. Citim de la versetul 4: „Ce să-ți fac, Efraime? Ce să-ți fac, Iuda? Evlavia voastră este ca norul de dimineață și ca roua care trece curând.” (Osea 6:4) Amin. Sau am putea să citim: „Este evlavia voastră doar o formă de evlavie? Este ca norul de dimineață, ca roua care trece curând.”
Și apoi versetul 5: „De aceea, îi voi biciui pe proroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, și judecățile Mele vor străluci ca lumina.” (Osea 6:5) De aceea, pentru că evlavia voastră este doar o formă de evlavie, de aceea este în Cuvântul lui Dumnezeu. Depărtează-te de oamenii care au doar o formă de evlavie.
Ne întoarcem în Noul Testament, la 1 Timotei, la capitolul 3. Nu putem spune că suntem evlavioși la momentul nașterii din nou. Evlavia se învață. Trebuie să învățăm cum să ajungem la evlavie. Citim versetul 15 și 16, capitolul 3: „Dar dacă voi zăbovi, să știi cum să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. Și fără îndoială, mare este taina evlaviei.” (1 Timotei 3:15-16).
De data aceasta, apostolul Pavel, scoate în evidență că evlavia este o taină mare. Și Biserica este o taină mare. Este scris în Cuvântul lui Dumnezeu că și evlavia este o taină. Este o taină mare și oamenii nu ajung să o cunoască.
Tot în 1 Timotei, în capitolul 6, versetul 11, ne spune din nou despre evlavie: „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.” (1 Timotei 6:11).
Dacă trebuie să căutăm neprihănirea Împărăției lui Dumnezeu, trebuie să căutăm și evlavia, credința, roada Duhului, dragostea, răbdarea, blândețea. Între acestea este și evlavia, pentru că evlavia are făgăduința vieții de acum și a vieții viitoare sau viața veșnică.
Să reținem încă odată definiția evlaviei: Evlavia este admirație și împlinire cu scumpătate a Cuvântului lui Dumnezeu sau împlinire cu strictețe a Cuvântului Său.
Vă aduceți aminte că Domnul Isus atunci când vorbește despre El, ne spune că El face ”întocmai” cum vede pe Tatăl făcând, El face întocmai. Dumnezeu să ne ajute să ajungem și noi acolo.
Putem să citim și din capitolul 6, începând de la versetul 3, unde Apostolul Pavel îi spune lui Timotei și ne spune și nouă: ”Dacă nu ne ținem de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic, ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se naște pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr, și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni care au o formă de evlavie.”
Cu această formă de evlavie, vor să aibă un izvor de câștig, pot să se folosească de evlavie pentru a câștiga, putem să fim evlavioși față de anumite persoane din dorința de câștig. Fac din evlavie un izvor de câștig. Te ascultă în toate lucrurile dar în spate este doar o dorință de câștig.
„Ferește-te de astfel de oameni,” zice Cuvântul lui Dumnezeu încă o dată. Există o învățătură care duce la împlinirea cu scumpătate a Cuvântului, la împlinirea strictă a Cuvântului Domnului Isus.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: „Trebuie să fim evlavioși și în adunarea lui Dumnezeu, în Casa lui Dumnezeu?” Cum am citit mai devreme: „Să știi cum să te porți în casa lui Dumnezeu, Timotei” „Căci, fără îndoială, mare este taina evlaviei.”
Citim și de la capitolul 2 din Tit, versetul 11 și 12: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.” Amin.
Cumpătare, dreptate și cu evlavie, adică o ascultare strictă, o admirație foarte mare față de Domnul. Trebuie să avem o atitudine de admirație de iubire din toată inima, din tot cugetul, și de ascultare evlavioasă sau strictă.
Există o învățătură care ne duce la această ascultare strictă, pas cu pas, învățăm să ascultăm tot mai mult, tot mai strict. Domnul Isus a spus în Luca 6: „De ce ziceți ‘Doamne, Doamne’, și nu ascultați de Mine? Sau de ce nu păziți cuvântul Meu?”
Să ne întrebăm fiecare: Noi împlinim Cuvântul cu scumpătate sau cu mare atenție? Așa este definiția dicționarului. „Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru noi ne-a fost arătat și ne învață să trăim în veacul de acum cu evlavie.” Este foarte importantă evlavia pentru că are făgăduința vieții veșnice. Și Apostolul Petru scoate în evidență această importanță a evlaviei.
Să fim atenți la Cuvântul lui Dumnezeu. Odată ne spune: „caută”, o dată spune „urmărește”. Urmăriți evlavia, urmăriți dragostea, urmăriți credința, urmăriți neprihănirea, caută evlavia.
Scriptura ne spune că evlavia este o taină mare. Trebuie să o învățăm, este o taină și trebuie să ajungem la această taină. Plăcerea Domnului sunt oamenii evlavioși și Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Psalmi. Oamenii credincioși pier din țară și rămân oamenii care au doar o formă de evlavie sau o evlavie ca un nor de dimineață.”
O să mergem să citim în 2 Petru capitolul 1. Citim de la versetul 2 și 3: „Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 1:2-3)
Harul și pacea ne sunt înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, care a fost evlavios. De aceea trebuie să-L cunoaștem, să cunoaștem evlavia Domnului Isus și apoi să trăim și noi în această evlavie.
Harul lui Dumnezeu, care a fost arătat și aduce mântuire pentru toți oamenii, ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie. Atunci, pacea ne va fi înmulțită și harul se va înmulți.
Versetul 3: ‘Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat.’ (2 Petru 1:3)
Putem ajunge la evlavie, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat. Domnul Isus a fost evlavios. Trebuie și noi să rămânem în El și să trăim cum a trăit El, să trăim cu evlavie în veacul de acum. Ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat, prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
Și acum, urmează un lucru foarte important: „De aceea, dați-vă și voi toată silința sau silințele ca să uniți cu credința voastră fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea, cu răbdarea, evlavia.”
Atenție mare: Trebuie să ne dăm toată silința să unim lucrurile acestea: Să unim cu cunoștința, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea cu credința, fapta cu răbdarea, ascultarea strictă. Deci, când înlocuim cuvântul „evlavie” cu „evlavios”, și nu înțelegem ceea ce conține evlavia, rămânem doar la un termen religios. Să fim evlavioși, fraților!
Dar când spunem să ne dăm toată silința ca să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu și să împlinim cu strictețe Cuvântul lui Dumnezeu, atunci capătă un alt sens, un sens clar. Apoi această ascultare strictă care este evlavia, trebuie s-o unim cu dragostea de frați, cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Nu e nimic pus întâmplător în Cuvântul lui Dumnezeu.
Evlavia este un lucru foarte important în viața noastră de credință. Dacă nu suntem evlavioși, dacă nu suntem în ascultare deplină sau nu împlinim Cuvântul așa cum cere Dumnezeu, vom avea doar o formă de evlavie.
Dacă împlinim doar ceea ce ne convine, și ceea ce nu ne convine lăsăm deoparte atunci ne rămâne doar să Îl admirăm pe Dumnezeu. Îi cântăm, îi aducem laudă, unii cu tobe, unii cu harpă, unii cu chitară… Dar această ascultare, partea a doua, care de fapt este esențială pentru mântuire, o lăsăm deoparte. Nu-i așa, Doamne, că e suficient să-Ți aducem închinare?
Nu-i așa că dacă te admirăm și te lăudăm și îți cântăm, este suficient? Nu-i așa că Ție îți place doar atât? Îi place sau nu-i place?
Dumnezeu ne spune clar: „Depărtează-te de oamenii care au o formă de evlavie.” Să ne dăm toată silința să avem evlavie, să avem ascultare strictă. Dorința noastră trebuie să fie să împlinim tot Cuvântul lui Hristos, să nu scoatem nimic.
Ceea ce văd la Domnul Isus ca împlinit, să împlinesc și eu întocmai cum a împlinit El. „Tată, vreau să împlinesc întocmai ca Domnul Isus, vreau să fiu ca Domnul Isus, aceasta este lepădare de sine.”
Haideți să ne rugăm să ne ajute să fim evlavioși, putem să ne rugăm așa? Domnul Isus a fost evlavios și a fost ascultat din pricina evlaviei Lui. Ne va asculta și pe noi tatăl dacă vom trăi cum a trăit Isus?
Să ne dorim să împlinim, dar să împlinim strict, trebuie să învățăm lucrul acesta care este esențial pentu mântuire, evlavia are făgăduința vieții veșnice.
Trebuie să învățăm, să ajungem să împlinim cum a împlinit Domnul Isus cu strictețe. „Dacă aveți din belșug aceste lucruri, printre ele fiind și evlavia, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. Amin.” Deci nu sunt la întâmplare. Dacă le avem, nu vom fi nici leneși, nici neroditori în ce privește nu doar cunoștința Domnului Isus, ci deplina cunoștință a Domnului Isus.
Ce înseamnă deplin? „Mă veți cunoaște deplin în toată plinătatea. ”Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățat de vechile lui păcate. De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta, sau dacă aveți din belșug lucrurile acestea în voi, vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.” Dacă sunteți evlavioși, vi se va da intrare din belșug intrare în Împărăția Lui, Dumnezeu cea veșnică.
Haideți să citim tot din Petru, din 2 Petru capitolul 3, de la versetul 10 până la 14: „Ziua Domnului, însă, va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:10-14)
„De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă, dați-vă toată silința să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.” Amin.
Dacă toate aceste lucruri au să se strice, versetul 11, ce fel de oameni trebuie să fim noi, care printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, printr-o purtare sfântă și în ascultare strictă de Cuvântul lui Hristos?
O să citim din 1 Ioan Capitolul 2 cu mare atenție având în noi gândul acesta al evlaviei. Să citim aceste versete de la capitolul 2, versetul 3 până la 6: „Prin aceasta știm că îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui.” Dacă suntem evlavioși, cum trebuie să păzim poruncile Lui? Cu strictețe sau ca împăratul Saul.
Să ne aducem aminte de Saul. Când a fost trimis să nimicească cu desăvârșire poporul amalecit și tot ce era al lui, el a păzit porunca Domnului, poate 90%, dar nu cu strictețe. A avut doar o formă de evlavie, dar nu a fost evlavios.
Prin aceasta știm că îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui. Cine zice ‘Îl cunosc’ și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos și adevărul nu este în el. Sau, am putea zice: are doar o formă de evlavie, și este un mincinos. Depărtează-te de oamenii mincinoși pentru că adevărul nu este în ei. Cine zice ‘Îl cunosc’, cine îl admiră pe Dumnezeu și zice ‘Eu Îl cunosc pe Dumnezeu’, dar nu păzește poruncile Lui, dacă nu se ține de învățătura care duce la evlavie, de învățătura sănătoasă a Domnului nostru Iisus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie.
Dacă afirmăm cu suntem născuți din nou dar nu păzim poruncile Lui, suntem mincinoși. Nu suntem evlavioși.
Citim și din 1 Ioan capitolul 2, versetul 3: ”Dar cine păzește Cuvântul Lui? În el, dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămâne în el, trebuie să trăiască și el cum a trăit Domnul Isus. Domnul să vă ajute și pe voi și pe mine să ne ținem de învățătura care duce la evlavie, să păzim Cuvântul Domnului Iisus ca să-L cunoaștem pe Domnul Isus. Cine zice ‘Îl cunosc’ și nu păzește, este un mincinos. Amin.” (1 Ioan 2:3-6)
Oamenii evlavioși păzesc Cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc cum l-a păzit Domnul Isus. Aceasta este evlavia adevărată. Domnul să ne ajute să ne ținem de învățătura care duce la evlavie. Amin
0 Comments