În relația noastră cu Domnul Isus, Scriptura ne vede în mai multe ipostaze. Suntem văzuți ca ucenici, ca robi, ca frați ai Domnului și ca logodnică a Lui. El este Stăpânul nostru, Învățătorul nostru, fratele nostru mai mare, dar este și Logodnicul nostru, și noi logodnica Lui!

Astăzi o să studiem Scriptura din perspectiva relației noastre de logodnă cu Domnul Isus.

Am auzit multe predici, ca și voi, și am auzit că s-au întors oameni la Dumnezeu când li s-a predicat că dacă nu se pocăiesc vor merge în iad.

Unii dintre din ei s-au pocăit, și au crezut în jertfa Lui pentru a avea păcatele iertate. Dar scopul lui Dumnezeu nu a fost ca să aibă un popor doar iertat de păcate. Chemarea noastră este mult mai înaltă, este să fim soția Mielului. Aceasta este chemarea noastră.

Mulți se gândesc azi: Să fiu eu pe ultimul loc și să se închidă ușa cu mine. Dar nu suntem chemați să intrăm pe ultimul loc. Proiectul lui Dumnezeu a fost astfel conceput ca noi să fim mireasa Mielului.

Acesta este planul lui Dumnezeu. Și dacă noi nu ne încadrăm în planul lui Dumnezeu, dacă vrem să fim doar mântuiți, doar iertați de păcate, la sfârșitul vieții de pe pământ o să avem o mare surpriză.

El vrea să fim soția Fiului Său și lucrul acesta necesită o pregătire din partea noastră, și o să citim în câteva locuri să vedem explicit lucrul acesta. Unii se gândesc doar la iertarea de păcate, și vor să fie undeva la marginea Împărăției, și spun că a fi soția Mielului este prea mult pentru ei, dar acesta este statutul la care suntem chemați.

O să citim câteva versete, despre acest plan al lui Dumnezeu, și o să vedem că toate lucrurile sunt subordonate acestui plan, acestui scop măreț pe care îl are Dumnezeu cu noi.

Citim în Apocalipsa, capitolul 19, versetul 7 și 8: ”Să ne bucurăm, să ne veselim și să îi dăm slavă, căci a venit nunta Mielului. Soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat. Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.” Amin. Ce zi măreață va fi ziua aceea, ziua nunții Mielului cu mireasa Lui.

Citim și din capitolul 21, versetul 9: ”Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii a venit și a vorbit cu mine și mi-a zis: Vin-o să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului.” Amin.

Acesta este planul lui Dumnezeu cu omul care este coroana creațiunii Lui.

O să citim și din 2 Corinteni capitolul 11 de la versetul 1 și 2: ”O, de-aș putea suferi puțintică nebunie din partea mea. Haide, suferiți-mă, că sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.” Amin.

Apostolul Pavel vorbește bisericii din Corint, o biserică cu multe probleme, dacă vă aduceți aminte. Și cu toate acestea, vorbește acestor oameni că i-a logodit cu Domnul Isus.

Și noi cei de aici suntem chemați astăzi să intrăm în această relație de logdnă cu Domnul Isus. Cu toții știm că logodna este înaintea căsătoriei.

Scriptura ne spune despre Maria, care rămăsese însărcinată, că era nevasta lui Iosif și Iosif era bărbatul Mariei ei fiind doar logodiți. (Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei… Matei 1:18)

În Vechiul Testament, doi tineri care erau logodiți pe toată perioada logodnei se numeau soț și soție. Dacă în perioada logodnei tânăra trăia în curvie, logodnicul putea să rupă logodna. Așa este și în plan spiritual. Noi ca logodnică dacă vom trăi în curvie spirituală, domnul Isus poate să rupă logodna.

 Înțelegem noi care este planul lui Dumnezeu cu omul? Dacă ne gândim la realitatea unei logodne firești ca doi tineri să se logodească, trebuie să fie atrași unul de celălalt, să fie iubire profundă din ambele părți, și hotărâre din partea lor. Aceste lucruri trebuie să existe între cei doi, pentru o logodnă adevărată.

Tot așa trebuie să fie și în relația noastră cu Domnul Isus pe care Scriptura îl descrie ca fiind logodnicul nostru. Să ne întrebăm: Este relația noastră cu Domnul Isus de asemenea măsură ca să-l determine să ne numească logodnica Lui? Putem spune ce spune psalmistul în psalmul 73, versetul 25: ”Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.”

Domnul Isus ne pune condiții foarte stricte, pe care trebuie să le împlinim, fără de care nu se poate vorbi de logodnă. Citim despre aceste condiții la Matei, capitolul 10, la versetul 37 până la 39: ”Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu își ia crucea Lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. Cine își va păstra viața, o va pierde si cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.” Amin.

Aceste versete le-am citit în trecut de multe ori și nu am înțeles că aici Domnul Isus vorbește de intrarea mea într-o relație de logodnă cu El, nu vedeam că ar trebui să fie o relație atât de strânsă, între mine și El.

Broșură trezire spirituală

Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Să ne gândim dacă Domnul Isus ne cere lucruri imposibile? Să ne întrebăm: Ce fac de obicei doi tineri care se iubesc și se căsătoresc? Citim despre acest lucru în Marcu 10:7:  ”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.” Ei își lasă părinții, frații, rudele, prietenii, și partenerul devine prioritatea principală.

La acest lucru suntem chemați și noi de Domnul Isus. El ne-a chemat să-L iubim mai mult pe El decât pe mamă, tată… de aceea ne spune: Cine iubește pe tată și pe mamă mai mult decât pe Mine, pe Mirele lui nu este vrednic de Mine.

Așa trebuie să privim relația noastră cu Domnul Isus. Mulți spun că-L iubesc, dar Domnul Isus este prezent pentru ei doar la programele adunării. Ei îi cântă, spun că Îl iubesc, dar viața lor continuă mai departe aproape la fel ca înainte, cu micile plăceri pe care le oferă ea. Domnul Isus este undeva departe de ei, legătura cu El fiind aproape de zero.

Intensitatea iubirii noastre față de Domnul Isus, trebuie să fie asemănătoare cu a doi tineri în perioada de logodnă, unde cei doi tineri sunt atrași unul de altul, atât de mult, încât ceilalți din jurul lor sunt pe plan secundar.

Când doi tineri sunt atrași unul de celălalt și se iubesc, ei ar vrea să fie tot timpul împreună, să-și vorbească unul celuilalt.

Ei își găsesc desfătarea unul în celălalt. E o iubire profundă acolo și omul lasă tot, pentru cea pe care o iubește. Așa trebuie să fie relația mea cu domnul Isus, El trebuie să fie de acum desfătarea și plăcerea mea. (Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima. Psalmi 37:4)

Acești tineri lasă casă, părinți, familie, frați, surori și partenerul lor devine persoana cea mai importantă. Se unesc și fac o familie și spune Cuvântul lui Dumnezeu că cei doi tineri trebuie să-și părăsească familia.

Dacă cineva nu-și părăsește familia și încă îi iubește pe părinți mai mult decât pe soție acolo apar probleme foarte mari. Dacă ascultăm glasul părintelui, dacă soția ascultă glasul mamei, nu al soțului, acolo apar conflicte majore.

Dacă mama îi spune fetei ei: Nu trebuie să faci cum spune soțul tău, și ea ascultă, relația ei cu soțul se va strica. Domnul Isus ne spune foarte clar, și să reținem este o poruncă aici: ”Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, nu este vrednic, de a se logodi cu Mine.” Adică, Domnul Isus nu va începe o relație cu noi.

Relația noastră cu Domnul Isus, trebuie să fie foarte asemănătoare pentru că suntem chemați la o relație de logodnă. Nu poate fi o relație de afaceri care funcționează după regula: ”Îmi dai, îți dau, nu-mi dai, nu-ți dau.”

Să reținem aceste versete  din Matei 10 versetele 37-39 care sunt foarte importante. Fără să-L iubim pe Domnul Isus mai mult decât orice pe această lume, El nu începe relația de logodnă cu noi.

Auzim foarte des că suntem mântuiți prin credință. Este foarte adevărat, dar credința implică iubirea fără de care nu este nimic, fără iubire din partea noastră, Domnul Isus nu începe relația de logodnă. În logodnă intrăm doar datorită iubirii.

Domnul Isus nu acceptă doar o iubire dezinteresată, să-i mai dăm și Lui câteva clipe din viața noastră, ci vrea o dedicare completă din partea noastră. Practic, iubirea trebuie să fie atât de mare față de El, încât să ne determine să renunțăm la absolut tot, chiar și la viața noastră. ”Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru mine, o va câștiga.”  Scriptura ne zice clar că dacă nu-L iubim atât de mult încât să ne luăm crucea în fiecare zi și să mergem după El, nu suntem vrednici de El.

Ce dragoste trebuie să fie acolo încât să fii determinat să renunți la viața ta, pentru logodnicul Tău? Ce legătură strânsă trebuie să fie, ce forță este acolo?

Dumnezeu ne cheamă la a fi soția Domnului Isus, și aceasta este cel mai măreț lucru la care poate fi chemat omul.

Cei doi vor fi un singur trup. Pentru ca noi să putem înțelege ce relație trebuie să avem cu Domnul Isus, Dumnezeu, a creat bărbatul și apoi femeia, pe care a luat-o din bărbat și i-a dat-o de soție ca să-i fie de ajutor. 

Citim capitolul 10, versetul 6, 7 și 8: ”Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa. și cei doi vor fi un singur trup.” Așa că nu mai Sunt doi, ci sunt un singur trup.” Amin.

Sunt cuvinte pe care noi nu le înțelegem foarte bine. Doi oameni necunoscuți se întâlnesc, sunt atrași unul de celălalt, se iubesc, și în urma unei hotărâri de a fi soț soție, se unesc și devin un singur trup înaintea lui Dumnezeu.

De aceea divorțurile sunt așa de multe pentru că oamenii nu înțeleg această unitate extraordinară. Și Dumnezeu zice: Ce a împreunat Dumnezeu, ce a legat, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Omul nu poate să facă lucrul acesta.

Cei doi vor fi un singur trup și omul se va lipi de nevasta sa și își va lăsa mama și pe tata. Îi lasă pe cei cu care a trăit o viață și care l-au iubit, și acum o iubește mai mult pe soție. El a trăit până atunci cu frații lui cu surorile lui și unii dintre noi am trăit lucrurile acestea și înțelegem că chiar așa se întâmplă.

Există o capacitate pe care a pus-o Dumnezeu în noi. Apare iubirea aceasta care ne determină să ne unim ca soț și soție și să renunțăm la cei care ne iubesc.

Dacă această unire se produce între un el și o ea, această unire de data aceasta pe plan spiritual, se realizează între noi și Domnul Isus. O să citim în câteva locuri și o să vedem că lucrurile stau la fel și în plan spiritual. Ceea ce se întâmplă în mod natural în căsătorie este o imagine fidelă la ceea ce este spiritual.

Citim de la 1 Corinteni capitolul 12 versetul 13: ”Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup. Noi toți am fost logodiți cu Domnul Isus ca să alcătuim un singur trup cu El. Am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup cu Domnul Isus. El este Capul trupului, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu și noi mădulare ale Trupului Lui.

O să citim tot din 1 Corinteni capitolul 6, versetul 15 până la 17: ”Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos și voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum, nu știți că cine se lipește de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este scris: Cei doi se vor face un singur trup. Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El”. Amin.

Am citit noi în Marcu 10 că bărbatul se lipește de soția lui și se face un singur trup cu ea. Să privim în felul acesta și în plan spiritual: ”Cine se lipește de Domnul, devine un singur trup, cu El se face un singur duh cu El.”

Suntem chemați să ne lipim cu El, și dacă nu renunțăm total la lucrurile din lume, la familie, nu suntem vrednici să ne lipim de trupul Lui.

Și ne spune la capitolul 4, versetul 4: ”Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre”. Amin.

Este un singur trup. Am citit că cei doi se vor lipi și vor fi un singur trup. Înțelegem bine ce vrea să spună Dumnezeu, la ce suntem chemați? Nu să fim doar iertați de păcate. Sigur, trebuie să fie și iertare de păcate, că altfel nu ne primește în trupul Lui, nu ne poate primi murdari.

Scopul lui Dumnezeu nu este să fim doar iertați de păcate. Scopul este să fim un singur trup cu El. Pavel spune că ne-a logodit cu un bărbat, ca să ne prezinte înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.

Planul lui Dumnezeu a fost să fim logodnica Domnului Isus. La aceasta am fost chemați cu toții. Trebuie să avem curaj să spunem la toți că noi suntem logodnica Domnului și să ne purtăm cum se poartă o fecioară curată cu logodnicul ei.

Dacă nu ne purtăm așa față de Domnul Isus, nu putem vorbi de un început adevărat. Nu ultimul după ușă, nu la iertarea de păcate am fost chemați ci la a fi soția Mielului.

”Toți am fost chemați la aceeași nădejde, să fim un singur trup cu El.” Amin. Toți am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup. Nu este viață în afara lipirii în trupul lui Hristos. Nu este logodnă, nu va fi căsătorie, nu va fi nimic.

Cuvântul lui Dumnezeu e foarte clar. Citim de la Ioan capitolul 14, versetul 15: ”Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele,” Condiționalul ”dacă Mă iubiți” este înainte și apoi este păzirea poruncilor. Dacă-L iubesc din toată inima sunt gata să merg și la moarte pentru El, nu numai să păzesc Cuvântul Lui.

Dacă nu Îl iubim pe Domnul Isus, dacă nu suntem îndrăgostiți de frumusețea trăsăturilor Lui de caracter mai mult decât orice pe acest pământ, nu suntem vrednici să intrăm în relație cu El.

Iubirea trebuie să apară înainte, în urma faptului că am fost atras de frumusețea Domnului Isus, nu este după, nu ne primește în relația de logodnă dacă nu-L iubim. El ne verifică dacă îl iubim, și va intra în relația de logodnă cu noi numai doar dacă Îl iubim din toată inima, din tot cugetul, așa cum găsim scris în Marcu capitolul 12 versetul 33: ”A-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât „toate jertfele.”

Abia acolo este începutul și apoi ca rezultat al umblării cu El, ajung la dragostea de sus pe care o are El, la roada Duhului. Iubirea pe care trebuie să o am la început este diferită de dragostea care este Roada lucrării Duhului cu cei ce-L iubesc pe Domnul.

Noi putem fi atrași de frumusețea trăsăturilor Domnului Isus și să-L iubim pentru că lucrul acesta L-a pus Dumnezeu în noi. Capacitatea aceasta de a iubi este în fiecare om și a fost pusă de la nașterea lui și nu este același lucru cu dragostea de sus care vine în urma ascultării sau păzirii poruncilor Lui.

Oamenii au această capacitate: Să iubească, să aleagă. Citim în Ioan 3 cu versetul 19 că oamenii pot să iubească, dar ce vor ei: ”și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”

Domnul Isus zice așa de frumos: Și vameșii și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.

De aceea zice domnul Isus: ”Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Și o să citim la versetul 21 verificarea pe care ne-o putem face să vedem dacă-L iubim din toată inima. ”Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește.” Aceasta este dovada că Îl iubim.

”Și dacă cineva Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și mă voi arăta Lui.” Versetul 23: ”Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu El.” Amin. În acest moment începe relația dintre noi și Domnul Isus. El ne promite: Vom veni la el, Eu cu Tatăl meu. Voi veni la el, El ca logodnic și eu ca logodnică și va locui împreună cu mine.

Cântarea Cântărilor este o carte a iubirii dintre doi tineri pe care noi trebuie să o privim în plan spiritual, pentru a vedea ce relație trebuie să fie între noi și Domnul Isus. El trebuie să fie iubitul inimii noastre, așa cum am citit în versetul 23. ”Dacă mă iubește cineva…Eu îl voi iubi și mă voi arăta lui”.

Cântarea Cântărilor are ca scop să ne arate ce relație trebuie să avem cu Domnul Isus. A fost scrisă cu scopul ca să înțelegem cum ne iubește Domnul Isus și cum trebuie să-L iubim și noi pe El, ca să înțelegem că este o relație de iubire reciprocă.

O să citim de la capitolul 2 de la versetul 14 și apoi de la versetul 16. ”Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobituri, prăpăstii. Arată-mi fața ta. Fă-mă să-ți aud glasul, căci glasul tău este dulce și fața ta plăcută.”

Și versetul 16: ”Preaiubitul Meu este al Meu si Eu sunt a Lui.” Amin. Este unire, o lipire perfectă între ei doi. Nu mai există frați, surori, părinți, rude, sau alte lucruri mai importante decât Domnul Isus. (Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Psalmi 73:25)

Citim de la capitolul 3 versetul 1-4 ”Am căutat noaptea, în așternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, și nu l-am găsit… M-am sculat, atunci, și am cutreierat cetatea, ulițele și piețele; și am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, și nu l-am găsit! M-au întâlnit păzitorii care dau ocol cetății; și i-am întrebat: „N-ați văzut pe iubitul inimii mele?” Abia trecusem de ei, și am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, și nu l-am mai lăsat.” Amin.

Am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat și nu l-am mai lăsat. Să țineți minte expresia folosită: ”iubitul inimii mele”

Citim de la capitolul 5, versetul 7. ”Păzitorii care dau ocol cetății,  m-au întâlnit, m-au bătut, m-au rănit, mi-au luat marama străjerii de pe ziduri. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu, ce-i veți spune? Că sunt bolnavă de dragoste. Ce are iubitul tău mai mult decât altul? O cea mai frumoasă dintre femei. Ce are iubitul tău mai mult decât altul de rogi așa de fierbinte?” Amin. Să reținem că aici scrie: Ce are el, nu ce mi-a dat El.

De ce îl iubim pe Domnul Isus? Să ne întrebăm: Putem răspunde cuiva de ce am lăsat totul pentru a intra în această relație de logodnă? Putem răspunde de ce Îl iubim pe Domnul Isus?

Mulți doar cred că îl iubesc, de fapt îl apreciază pentru că îi duce în rai, pentru că îi scapă de iad, pentru că le dă o locuință în cer, pentru că acolo nu mai e suferință, pentru că nu mai sunt lacrimi?

Mulți Îl apreciază pentru ceea ce le dă. Dar dacă o tânără îl iubește pe un tânăr pentru că îi dă casă, mașină, bani, ce ați spune? Este o iubire adevărată sau de interes? Ce se va întâmpla cu iubirea ei când tânărul nu mai are bani?

Domnul Isus ne spune în Ioan 12 cu versetul 32  ”Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.” Ne trage, ne trage cu funii de dragoste, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. (I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste. Osea 11:4)

Ca să fim atrași și să-L iubim pe Domnu Isus trebuie să ni-L prezinte cineva, să ne arate frumusețea Lui. Cu ce poate să ne atragă Domnul Isus ca să-L iubim? Cu ochii fizici noi nu-L vedem ca să fim atrași de partea fizică. Noi nu-L putem vedea decât cu ochii inimii.

Noi suntem chemați să iubim frumusețea inimii Lui. Trebuie să fie o relație de la inimă la inimă. De data aceasta nu este o relație fizică. El ne atrage cu frumusețea caracterului Lui, nu cu altceva. Noi trebuie să-L iubim pentru că suntem atrași de frumusețea Lui, de frumusețea caracterului inimii Lui.

El ne poate atrage doar cu felul Lui de a fi, respectiv frumusețea caracterului Lui. Trebuie să fim atrași de frumusețea extraordinară a caracterul Său pentru a determina în noi iubirea aceasta profundă pentru care să lăsăm pe mamă, tată, frați, chiar și viața noastră. 

La Matei capitolul 10 sunt versetele 37-39 pe care trebuie să le avem în minte tot timpul. ”Dacă cineva iubește mai mult pe tată, pe mamă, și însăși viața sa, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.”

O să citim și din Ezechiel despre această relație unică la care suntem chemați.

Citim de la capitolul 16, versetul 8, despre relația de căsătorie la care suntem chemați cu toții. ”Când am trecut eu pe lângă tine, m -am uitat la tine și iată că îți venise vremea, vremea iubirii. Atunci am întins peste tine, poala hainei mele, ți-am acoperit goliciunea, ți-am jurat credință, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, și ai fost a mea. Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine și te-am uns cu untdelemn. Ți-am dat haine cusute cu fir și o încălțăminte de piele, de vițel de mare. Te am încins cu in subțire și te am îmbrăcat în mătase.

Doar când se trezește iubirea în noi, când vine iubirea din partea noastră, Domnul face legământ cu noi. Pentru că este un legământ de căsătorie.

Așa scrie aici. El nu face legământ, nu ne jură credință până nu se stârnește în noi dragostea pentru El. Citim acest lucru în Cântarea Cântărilor capitolul 8 versetul 4: ”Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea, până nu vine ea.”

El nu face legământ cu noi dacă noi nu înnebunim când ne vorbește, până nu suntem bolnavi de dragoste.

Când zicem că am făcut legământ cu Domnul, ce legământ am făcut? A fost un legământ de iubire, sau un legământ de afaceri în care El ne dă mântuirea și noi închinarea și mulțumirea pentru ceea ce a făcut pentru noi.

Să ne uităm în urmă. Legământul a fost de iubire și de intrare în relație de căsătorie cu Domnul Isus sau am făcut un legământ pentru a scăpa de iad.

 Nu începe viața de logodnă cu Domnul Isus dacă nu suntem atrași de frumusețea caracterului Său pe care trebuie să ni-l dorim să-l avem și noi. Ne putem uita în trecutul nostru și putem să constatăm că cei mai mulți dintre noi l-am iubit din interes. Am venit la El, din cu totul alte motive.

Mulți dintre noi nu am venit datorită frumuseții caracterului Lui pentru ca să ni-l dorim să-l avem și noi.

Sulamita știa foarte bine cum arată iubitul inimii ei și când a fost întrebată, i-a descrie portretul în amănunt: ”Iubitul meu este alb si rumen. Capul este o cunună de aur curat. Ochii lui sunt ca niște porumbei…” Ea l-a cunoscut cum arată și s-a îndrăgostit de el pentru că era cel mai frumos dintre toți tinerii.

Versetul 16: ”Cerul gurii este numai dulceața și toată ființa lui este plină de farmec. Așa este iubitul meu, așa este scumpul Meu, fiice ale Ierusalimului.” Amin. Așa este iubitul meu, Sulamita avea motive foarte întemeiate să-l iubească, pentru că era cel mai frumos.

Haideți să ne gândim la câteva lucruri. Cum îl putem descrie pe Domnul Isus, cum putem să descriem portretul inimii Lui?

Ce vom răspunde când suntem întrebați și noi: Ce are iubitul tău mai mult altul?

Domnul Isus este blând și smerit cu inima. Este îndelung răbdător. Iubitul inimii mele este plin de bunătate, este milos, este plin de dragoste.

Ce mai are iubitul inimii tale? Este Împărat al neprihănirii, El iubește neprihănirea și urăște nelegiuirea. Dacă Îl iubim pe El trebuie să iubim și neprihănirea Lui. Trebuie să fim flămânzi și însetați după neprihănire.

Sunt oameni care iubesc mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul, mai degrabă cuvinte nimicitoare decât cuvinte ziditoare. Putem să iubim pe Dumnezeu și să iubim și lucrurile astea. Dacă facem așa ne păcălim foarte tare. Găsim scris acest lucru în Psalmul 52, versetul 3, 4 și 5: ”Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciună decât adevărul. Tu iubești numai cuvinte nimicitoare, limbă înșelătoare. De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca și te va ridica din corpul tău, te va dezrădăcina din pământul celor vii.” Amin.

Este Împărat al păcii. El nu intră în conflict cu nimeni, nu se împotrivește deloc celor ce îi fac rău.

Iubitul inimii mele ascultă de Tatăl Lui, în toate lucrurile, nu face nimic de la El însuși. Iubitul meu este evlavios, s-a făcut rob față de Tatăl Lui, și mă cheamă pe mine la aceeași ascultare.

Cum ascultă El de Tatăl Lui, așa trebuie să ascult și eu de El. Aceasta este relația de iubire. Eu îl iubesc pentru că El este ascultător. El nu iese din voia Tatălui și Îl iubesc profund pentru aceste trăsături de caracter extraordinare și vreau din toată inima să trăiesc și eu cum a trăit El.

Trebuie să îl iubim și trebuie să fim și noi cum este El, pentru că soțul și soția se fac una, sunt un singur trup și practic trăiesc în unitate deplină, după regula care există între Tată-Fiu.

Rugăciunea Domnului Isus din Ioan 17 ne spune despre această unire perfectă. ”Tată, Mă rog pentru ei ca ei să fie în chip desăvârșit una, cum și noi suntem una” dar în relație de ascultare, nu una în relație de egalitate. Noi nu suntem egali cu Dumnezeu. Nu putem să-i spunem lui Dumnezeu: ”Până aici. De aici eu stabilesc regulile.” Dacă credem că facem lucrul acesta, suntem sută la sută în mâna lui Satana.

Noi suntem mântuiți, prin credință, prin har, fără fapte să nu se laude nimeni. Dar cine nu Îl iubește pe Domnul Isus mai presus de orice, nu este vrednic de El.

Dacă cineva nu se leapădă de sine, dacă nu-și urăște chiar și viața lui, nu este vrednic de Domnul Isus. Înțelegem noi la ce suntem chemați?

Am venit de frica iadului la Domnul, ca să nu ajung în iad. Dar acesta este interes, nu iubire. Noi trebuie să venim pentru că l-am găsit cel mai frumos cum a fost Solomon pentru Sulamita.

O să citim Psalmul 27, versetul 4: ”Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte. Aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de templul Lui.” Amin.

David voia să vadă frumusețea Domnului și să se minuneze de templul lui Dumnezeu.

Ți-ai pierdut dragostea dintâi

O să citim din capitolul 5, tot din Cântarea Cântărilor, o întâmplare tristă, din viața de iubire dintre tânăra Sulamita și iubitul inimii ei. Citim versetul 2: ”Adormisem, dar inima îmi veghea. Este glasul preaiubitului meu care bate. Deschide-mi, soro scumpo, porumbiță neprihănită...”

Și Domnul Isus ne spune asemănător în cartea Apocalisa 3:20  ”Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.”

Versetul 3: ”Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac? Mi-am spălat picioarele, cum să le murdăresc iarăși.”

Versetul 5. ”M-am sculat să deschid iubitului meu. Am deschis iubitului meu, dar iubitul meu plecase.” Se făcuse nevăzut. Amin.

Cum trebuie să fie relația noastră cu Domnul Isus? Această tânără a întârziat puțin, doar puțin a zăbovit. Și când s-a decis să meargă, și a deschis ușa, iubitul ei nu mai era. Această tânără nu a răspuns cu aceeași intensitate la dragostea iubitului inimii ei și prin gestul ei, ea l-a determinat să plece.

Relația de logodnă este o relație de dragoste totală de ambele părți. Iubitul Sulamitei a reacționat foarte strict la nepăsarea, acestei tinere.

Este o relație de dragoste profundă, foarte puternică. Și în relația aceasta de dragoste foarte puternică se poate întâmpla ceva din partea noastră.

Dacă nu suntem atenți putem întrista Duhul, putem stinge Duhul și rămânem singuri. Duhul poate pleca foarte ușor de la noi, dacă relația noastră de iubire devine ceva secundar. De aceea ne cere să-L iubim așa cum ne iubește El pe noi. Ne-a făcut asemenea chipului Fiului Său, ca să-i dea Fiului Său o soție. Să reținem lucrul acesta.

Să citim de la Apocalipsa capitolul 2 de la versetul 1: ”Îngerului Bisericii din Efes scriei: ”Iată ce zice cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă și cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta. Si că nu poți suferi pe cei răi, ca ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare, că ai suferit din pricina numelui meu și că n-ai obosit.” Amin

Biserica din Efes era o biserică statornică. Domnul Isus spune despre ea multe cuvinte de apreciere. ”Știu că ai răbdare, că ai suferit din pricina numelui meu și că nu ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” Amin.

Ce înseamnă dragostea dintâi? Iubirea pe care ai avut-o pentru Mine la început, pentru care ai lăsat pentru Mine mamă, tată, frați... și pentru care Eu am venit la tine si M-am logodit cu tine, pentru ca ai lăsat totul și M-ai iubit din toată inima ta.

Această tânără din Cântarea Cântărilor, a zăbovit puțin, a pierdut din dragostea dintâi, a apărut o delăsare. ” Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac? Mi-am spălat picioarele, cum să le murdăresc iarăși.”  

Această dragoste dintâi fără de care nu începe nimic, este astăzi neglijată complet de cei mai mulți dintre noi. Pentru cei mai mulți viața nouă cu Domnul Isus nu a început încă.

E grav dacă părăsim dragostea dintâi? Putem să avem multe lucruri bune, să suferim pentru numele Lui, să-i punem la încercare pe proorocii mincinoși, să avem fapte, osteneală, că nu putem suferi pe cei răi. Ce lucruri mari sunt aici?

”Adu-ți aminte de unde ai căzut.” Dumnezeu mustră biserica din Efes pentru acest păcat care-L determină S-o părăsească. Iubirea noastră față de Domnul, trebuie să fie fierbinte din toată inima și să rămână așa până la sfârșit.

Așa cum a fost întrebată Sulamita așa trebuie și noi să ne întrebăm. ”Ce are iubitul tău mai mult decât altul de înnebuneai când îți vorbea. Înnebunim când ne vorbește Domnul Isus? (Învăţăturile Tale Sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. Psalmi 119:24) 

Poate la început, înnebuneam când îmi vorbea, iar acum nu mai sunt așa de atractive cuvintele Lui? Ce s-a întâmplat?

A apărut o uzură în relația noastră. Pocăiește-te și întoarce te la faptele tale dintâi, la dragostea dintâi. Altfel voi veni la tine și îți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești. Sfeșnicul Domnului Isus are lumina de sus pentru a trăi în lumină. Dacă nu te pocăiești, spune Domnul Isus, voi veni și-ți voi lua lumina.

Și dacă ne ia lumina rămânem în întuneric și nu mai vedem. Și aceasta se întâmplă dacă ne părăsim dragostea dintâi.

Să reținem că dragostea dintâi e partea noastră, este cea care Îl determină pe Domnul Isus să intre în legământ cu noi, într-un legământ de iubire.

 Domnul să ne ajute să înțelegem la ce sunt chemați fiecare. Sunt multe texte în care ne arată că Dumnezeu ne iubește cu o iubire veșnică. Și noi cum trebuie să-L iubim? Care este prima poruncă din Lege? ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din tot cugetul tău, din toată inima, cu toată puterea ta. Fă așa, spune Domnul Isus, și vei avea viață veșnică.”

În Cântarea Cântărilor, vedem că iubirea e reciprocă și când scârțâie această iubire, Dumnezeu se retrage de la noi. Mulți cred că odată mântuiți sunt pentru totdeauna mântuiți, chiar dacă păcătuim.

Doar Mireasa care s-a pregătit are parte de nunta Mielului. Așa ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne ajute Domnul să ne cercetăm cu mare atenție, să nu venim la negocieri cu Dumnezeu, că nu se poate. Să-l căutăm, să-i găsim frumusețea și să ne lăsăm atrași de această frumusețe care nu are egal. Numai atunci Duhul Sfânt ne va schimba din frumusețe în frumusețe, după chipul lui Dumnezeu. Domnul să vă ajute pe toți și pe mine. Amin.