Pace. Domnul să vă binecuvinteze pe toți.

Ne-am gândit zilele acestea să avem o întâlnire pentru un studiu mai amplu al Bibliei, pentru a cunoaște mai bine Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a cunoaște mai bine voia lui Dumnezeu. Am observat că este un lucru pe care nu l-am studiat așa de mult. Un lucru care este foarte important, chiar înainte să înceapă viața noastră de credință. Acest lucru este cunoștința noastră despre Împărăția lui Dumnezeu. Ce cunoaștem noi despre Împărăția lui Dumnezeu, despre Dumnezeu și despre Domnul Isus. Este foarte important să cunoaștem aceste lucruri, pentru că în urma acestor cunoștințe trebuie să facem hotărâri.

Uitându-mă cu câțiva ani în urmă, remarc că eu nu am cunoscut aceste lucruri. Am făcut decizii mai puțin corecte pentru că n-am cunoscut tot cuvântul lui Dumnezeu. Și văd cât de important este ca noi să cunoaștem aceste lucruri. Am vorbit zilele trecute despre credința vie și despre credința moartă, și am văzut că această credință moartă este foarte prezentă la majoritatea creștinătății de astăzi. O credință care ne cere doar să credem cu mintea, mental, o credință pasivă care nu mântuiește, o credință pe care o au și dracii.

Nu ni s-a propovăduit Împărăția lui Dumnezeu. Nu ni s-a propovăduit cum arată Dumnezeu, nu ne-a fost descris Dumnezeu. Ni s-a spus că dacă credem doar în existența lui Dumnezeu, dacă credem că El există, dacă credem că Domnul Isus a murit și a înviat și și-a vărsat sângele pentru păcatele noastre, suntem mântuiți. Dar această credință, am spus mai devreme, o au și dracii. Și ei cred că există Dumnezeu, și ei cred că Domnul Isus a murit și a înviat. Au și văzut de fapt lucrul acesta. Aceasta este credința aceasta pasivă și moartă.

Pentru că a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu trebuie nu numai să credem, ci să și trăim, nu numai să ne gândim că vom ajunge în Ea după ce plecăm de pe pământ. Trebuie să trăim în Împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Găsim scris în Faptele apostolilor capitolul 28, de la versetul 22 până la 24. „Am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește împotrivire. I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze prin legea lui Moise și prin prooroci despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineața până seara. Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut.”

Când citim aceste versete, nu este foarte clar cam ce propovăduia Pavel. El propovăduia Împărăția lui Dumnezeu. Ca să putem să înțelegem mai bine ce făcea Pavel, să vedem ce făcea și Domnul Isus.

Să citim din Luca Capitolul 4, versetul 43 și 44: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. Și propovăduia în sinagogile Galileii.”

Domnul Isus a fost trimis de Tatăl, adică de Dumnezeu, ca să propovăduiască Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Pavel propovăduia Împărăția lui Dumnezeu. Am putea spune că propovăduia Evanghelia împărăției lui Dumnezeu.

Domnul Isus a fost trimis ca să ne vorbească despre Împărăția lui Dumnezeu, să ne vorbească despre legile existente în Împărăția lui Dumnezeu și despre cum se trăiește în Împărăția lui Dumnezeu. Lucrul acesta este foarte important, deoarece Domnul Isus pentru aceasta a fost trimis.

Pavel a stat 2 ani de zile la Roma și primea pe oricine venea la el și propovăduia Împărăția lui Dumnezeu. Dacă Domnul Isus a fost trimis de Tatăl și a trăit pentru aceasta, Pavel la fel, noi pentru ce am fi trimiși, ce vom spune oamenilor?

Să ne punem întrebarea: „Cum arată Împărăția lui Dumnezeu?” Dacă aș vorbi despre o țară, aș vorbi despre lucrurile care sunt în țara respectivă, legile care sunt acolo, oamenii care trăiesc acolo, cum se trăiește acolo și despre conducerea acestei împărății. Pavel făcea două lucruri: propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și lucruri privitoare la Domnul Isus. Am putea zice, îl portretiza pe Domnul Isus, arătând-ule oamenilor cum arată Fiul lui Dumnezeu. 

Citim acum de la Matei capitolul 13, versetul 10 și 11. „Ucenicii s-au apropiat de El și i-au zis: de ce le vorbești în pilde? Isus le-a răspuns: pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” Deci Împărăția cerurilor are taine. Unora le este dat să cunoască aceste taine, iar altora nu le este dat.

Citim și versetul 19: „Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânța căzută lângă drum.”

Când Pavel a propovăduit la Roma, unii l-au crezut, iar alții nu l-au crezut. Unii au crezut despre Împărăția lui Dumnezeu, alții nu au crezut. Cum arată împărăția lui Dumnezeu? Pavel le-a vorbit privitor la Împărăție. Unii nu l-au înțeles și a venit diavolul și a răpit ce s-a semănat în inima lor.

În Matei capitolul 4, versetul 17 este scris: „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” Am putea spune că aceasta este prima poruncă pe care o dă Domnul Isus în noul testament. După ce a fost închis Ioan, Domnul Isus și-a început lucrarea.

M-a sunat zilele acestea o persoană care a văzut un panou cu acest verset și a întrebat cât de aproape este Împărăția cerurilor. Pe panou este scris că Împărăția cerurilor este aproape. Și m-a întrebat: „Cât de aproape este, dacă a fost aproape atunci când Domnul Isus a propovăduit lucrul acesta? Au trecut 2000 de ani și încă nu a venit împărăția cerurilor.” Împărăția a venit, dar Domnul Isus se referea la venirea Împărăției cerurilor în inima noastră, nu la venirea Împărăției la sfârșitul veacurilor. Împărăția cerurilor este foarte aproape de inima noastră, iar noi trebuie să trăim în Împărăția cerurilor. Dar ca să trăim acolo trebuie să cunoaștem cum se trăiește în Împărăția cerurilor. Lucrul acesta este atât de confuz astăzi, este atât de greu de înțeles.

Unii merg și se gândesc că peste 2000 de ani, peste 3000 de ani, peste 5000 de ani, se gândesc că de abia când va veni Domnul Isus se vor întâmpla lucrurile acestea. Dar Domnul Isus se referă și la prezent.

Citim de la Matei capitolul 5, versetul 1: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor”. Amin. Nu este scris că va fi a lor, ci că este a lor, este un prezent acolo. Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor, sau am putea zice, ferice de cei ce se leapădă de sine, căci a lor este Împărăția cerurilor.

Dar înainte ca să te lepezi de tine, trebuie să cunoști lucrurile care se află în Împărăția cerurilor, lucrurile de sus, ca să poți să le crezi. Trebuie prima dată să le auzi.

Citim din Romani capitolul 10, versetul 17: „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin cuvântul lui Hristos.” Deci nu poate să vină credința dacă noi nu auzim despre lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu. Foarte mulți oameni nu cunosc aceste lucruri de sus.  

Să citim de la 1 Corinteni capitolul 2, versetul 9: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Citim și versetul 14: „Omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebuine; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.”

Cei mai multi oameni nu cunosc aceste lucruri, le sunt ascunse. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nu le înțeleg și nu le văd.

Însă citim și versetul 10, care ne spune că nouă ne-a descoperit lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu, lucrurile Duhului, lucrurile de sus: „Nouă însă ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”

Revenim la Matei capitolul 5 și citim versetul 10: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor”. Amin. Din nou este scris că a lor este este la timpul prezent, nu la timpul viitor. Împărăția este a lor, și va fi a lor, sigur că da, pentru că vom trăi în veșnicii, timpul nu se mai scurge și vom trăi o veșnicie în Împărăția lui Dumnezeu. Deci suntem și vom fi cu Domnul, dar deocamdată suntem cu Împărăția cerurilor doar în inima noastră.

Este important să știm că nu putem să fim mutați în Împărăția lui Dumnezeu dacă noi nu cunoaștem lucrurile care sunt în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu le înțelegem și nu le credem. Deci noi trebuie să le auzim, trebuie să înțelegem și să credem ca să fim mutați în Împărăția lui Dumnezeu.

Citim din Efeseni capitolul 2, versetul 1: „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultări. Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai maniei, ca și ceilalți. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos. El ne-a înviat împreună și ne-a pus să stăm împreună în locurile cerești în Hristos Isus”.

Domnul Isus ne spune în Ioan capitolul 3 versetul 3: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

Citim și versetul 5: „Dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”

Deci din aceste versete putem conclude că dacă cineva nu se naște din nou, nu poate nici să vadă Împărăția lui Dumnezeu, nici să intre în ea. Nașterea din nou ne asigură intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, sau altfel spus intrarea în Împărăția cerurilor.

O să citim din Coloseni capitolul 1, versetul 13 și 14: „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele lui, iertarea păcatelor.” Amin.

Nimeni nu poate să vină să se laude cu faptele lui când intră în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru nașterea din nou nu este nevoie de nici o faptă, nu putem să venim cu nici o faptă, lui Dumnezeu nu putem să-i aducem faptele noastre. Intrăm în Împărăția lui Dumnezeu pe baza lepădării de sine, pe baza credinței, pe baza hotărârii, deciziilor pe care le facem să-L urmăm, să păzim Cuvântul Lui, să păzim ceea ce El ne-a adus.

Dar ca să putem să facem lucrurile acestea, trebuie să cunoaștem lucrurile care sunt în Împărăția lui Dumnezeu. Să reținem, aceste lucruri sunt o taină. Asta făcea Pavel timp de 2 ani în Roma. Le spunea despre lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu.

Să citim din Romani, capitolul 14, versetul 17: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Amin. Găsim aici 3 lucruri definite. Ne spune ce nu este împărăția lui Dumnezeu și ce este. Este în primul rând neprihănire. În alte traduceri, neprihănirea este tradusă ca dreptate. Opusul dreptății este nedreptatea, iar în nedreptate intră foarte multe lucruri. Următoarele lucruri sunt pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Lucrurile de sus le putem împărți în categorii, lucruri privitoare la neprihănire și lucruri privitoare la pacea existentă în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă noi nu înțelegem lucrurile acestea, lucrurile care sunt în Împărăția lui Dumnezeu, nu vom putea face decizii pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Să înțelegem acest lucru foarte bine.

Ne vom referi acum la pacea din Împărăția lui Dumnezeu. Am citit că Împărăția lui Dumnezeu este pace. Cum am putea să definim această pace? Este o pace, care se manifestă în relațiile unul cu altul, și o pace care trebuie să în inima noastră, în interiorul nostru. Dumnezeu vorbește despre aceste 2 lucruri foarte importante, pacea care trebuie să fie în interiorul nostru și pacea care trebuie să fie în relațiile cu semenii noștri. Unul din lucrurile care definește Împărăția lui Dumnezeu este că în Împărăția lui Dumnezeu nu sunt jandarmi, nu sunt bodyguarzi, nu sunt polițiști, nu sunt soldați, nu sunt judecători. Am putea spune că cei care se află în Împărăția lui Dumnezeu nu au unde să meargă să-și rezolve litigiile și problemele care pot să apară. Nu au unde să meargă. Este rău sau nu că nu au unde să meargă pentru a rezolva aceste probleme? Nu este grav, pentru că ei nu trebuie să meargă nicăieri să își rezolve litigiile, pentru că ei nu dezvoltă conflicte între ei, trăiesc într-o pace deplină unii față de alții. Este o pace înăuntrul lor și trăiesc într-o pace deplină unii față de alții.

Broșură trezire spirituală

Nasterea din nou sau primirea dreptului de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu este cel mai mare eveniment care poate avea loc în viața unui om.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

O să citim despre această pace în Isaia capitolul 2 versetul 3 și 4: „Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: veniți să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieși legea, și din Ierusalim cuvântul Domnului. El va fi judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare. Niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul. Veniți casa a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului.” Amin.

Deci nouă ni se propovăduiește Împărăția lui Dumnezeu, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, care Apostolul Petru în faptele Apostolilor o numește Evanghelia păcii. El a adus Evanghelia păcii la casa lui Israel, a propovăduit Evanghelia păcii, Domnul Isus. Ne suim la muntele Domnului ca să ne învețe căile Lui, să umblăm pe cărările Lui.

Ce căi are Dumnezeu? Căi neprihănite, căi ale dreptății și ale păcii. Putem citi din nou astfel: „Veniți să ne învețe calea Păcii.” Dacă El ne învață calea păcii, ce vor face cei ce vor veni la El ca să învețe? Ce vor face cu săbiile lor? Ce a avut Petru sabia lui în noaptea prinderii domnului Isus? A avut o sabie. Și ce a vrut să facă cu ea? A vrut să lovească și a lovit. A fost un om al păcii sau un om al războiului în acea seară? Dacă din sabia lui își făcea fier de plug, mai avea sabie la el? Am citit că nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța războiul.

Haideți să ne gândim la lucruri spirituale. Dacă nu ne împotrivim cu sabia ca Petru, cu ce putem să ne împotrivim? Cu ce putem să ne împotrivim astăzi? Haideți să ne gândim puțin. Dacă ne face cineva rău, ce putem să facem? Putem să vorbim cuvinte mai dure? Să vorbim cuvinte mai dure la adresa acelei persoane? Să spunem că îl dăm în judecată? Să spunem că vom chema poliția, că vom chem bodyguardul să ne ajute, să ne sprijine? După ce folosim vorbele, ce putem să mai folosim? Putem folosi forța și multe altele.

Domnul ne învață calea păcii. În Împărăția lui Dumnezeu este o pace desăvârșită, este o pace deplină. Nimeni nu va scoate sabia împotrivirii împotriva altuia, așa este Împărăția lui Dumnezeu. Nimeni nu va mai învăța războiul. Ce înseamnă să învățăm războiul? Haideți să ne gândim puțin. Ce înseamnă să înveți războiul? Război înseamnă împotrivire, asta înseamnă. Haideți să ne războim unul cu altul. Haideți să ne războim nu înseamnă neapărat să te războiești cu un pistol sau cu o armă. Înseamnă și să ne nimicim cu vorbe, să ne defăimăm unul pe altul, să spunem lucruri rele unul despre altul. Ce ne învață Evanghelia păcii? Evanghelia Domnului Isus este Evanghelia păcii, este Evanghelia neprihănirii și Evanghelia păcii.

Ca să avem pace în inimă, noi trebuie să nu mai învățăm războiul. Ce fac oamenii care continuă să meargă la război, continuă să se angajeze în poliție să se angajeze în judecătorii, sau să se angajeze în orice instituție care folosește forța sau împotrivirea? Ce fac acești oameni cu numele de creștini? Au înțeles ei Împărăția lui Dumnezeu sau n-au înțeles? Au înțeles la ce sunt chemați?

Ce sunt ei chemați să facă cu instrumentele minții lor, ca să nu zicem cu armamentul lor, ce sunt ei chemați să facă? Suntem chemați să lăsăm armele jos, sau să nu le lăsăm? Când lăsăm armele jos, intrăm într-o pace, într-o odihnă. Să reținem că nu putem să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu dacă noi nu primim lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu.

Dacă noi mergem să ne războim unii cu alții, n-am înțeles Evanghelia păcii, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape”. Putem spune că Împărăția cerurilor este gata să intre înăuntrul vostru, în inima voastră. Citim din Luca capitolul 17, versetul 20, partea a doua: „Iată că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” Este atât de aproape încât cei care fac hotărâri intră în această Împărăție a lui Dumnezeu.

În Matei capitolul 11, versetul 11, Domnul Isus a putut să spună că cel mai mic din Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan Botezătorul. Sună așa de ciudat. Dar Ioan botezătorul n-a putut să-i învețe pe soldați să-și lase armele. Ucenicii Domnului Isus, toți ucenicii nu L-au înțeles. Până în noaptea vânzării, nu L-au cunoscut și nu L-au înțeles.

Citim din Ioan capitolul 14, versetul 7: „Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu.” Dacă nu L-au cunoscut pe El, nu L-au cunoscut nici pe Tatăl care este în ceruri. N-au cunoscut și n-au înțeles Evanghelia păcii, de aceea aveau săbii la ei.

Să înțelegem la ce suntem chemați, să înțelegem ce Împărăție ne aduce Dumnezeu în inima noastră, nu peste 1000 de ani sau peste 2000 de ani sau când se va sfârșit lumea, fiindcă nu știm când se va întâmpla lucrul acesta. El o aduce acum în inima noastră, El ne strămută acum.

Citim din 2 Corinteni capitolul 5, versetul 17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.” Este scris că toate lucrurile s-au făcut noi. Studiul nostru de acum, lucrurile noi, sunt lucrurile care aduc pacea în inima noastră, iar lucrurile vechi sunt opusul lucrurilor noi, care distrug pacea din inima noastră. Orice conflict cu părinții, pe care probabil că fiecare din voi l-ati experimentat, sau orice conflict pe care l-am avea cu altă persoană, ne produce în inima noastră tulburare sau mânie sau alte lucruri care nu sunt în Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus a promis zicând: „Vă dau pacea Mea, nu cum o dă lumea”. E o pace care întrece orice pricepere, pacea, care este Împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să vedem cum este în Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus este numit și Împăratul păcii sau prințul păcii. Să mergem să citim din Isaia, capitolul 32, versetul 17: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii odihna și liniștea pe vecie. Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” Amin.

Poporul lui Dumnezeu își face din săbiile lor fiare de plug și din sulițe cosoare. Dacă observați, toate aceste unelte pe care și le-au făcut din arme se referă la agricultură. Ceva util în loc de arme va locui în locuința păcii. O pace fără sfârșit va fi acolo în Împărăția lui Dumnezeu. O pace fără sfârșit, dar pacea începe de acum. Cei care n-au pace astăzi nu vor avea pace nici atunci. Lucrarea neprihănirii, dacă trăim în dreptate și în neprihănire, va fi pacea.

Auzim printre oameni că vor să doarmă liniștiți când se culcă. Dacă fură sau dacă mint, dacă escrochează, oamenii știu că nu o să mai aibă liniște. Nu vorbim de pacea lui Dumnezeu, ci de pacea care vine de la lume, ei știu că nu o să o mai aibă, deci acești oameni încearcă să nu facă lucruri foarte grave ca nu cumva să le fie teamă că va veni să-l prindă fiscul, poliția și așa mai departe. Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii, sau altfel spus, roada dreptății va fi odihna și liniștea pe vecie. Deci dacă trăim în Împărăția lui Dumnezeu, în prezența lui Dumnezeu este neprihănire și pace. Și poporul lui Dumnezeu locuiește în locuința păcii. Nu mai practică, nu mai învață cum să se împotrivească, nu mai învață războiul.

Dacă nu înțelegem aceste lucruri, să nu ne închipuim că a început viața cu Dumnezeu. Viața cu Dumnezeu începe după ce înțelegem ce este în Împărăția lui Dumnezeu. Dar după ce înțelegem, nu e suficient, trebuie să și hotărâm să luăm Împărăția lui Dumnezeu. Ea este foarte aproape de inima noastră, dar trebuie să ne pocăim și să credem în Evanghelia păcii. Am citit din Matei: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie, căci împărăția cerurilor este aproape”.

Citim acum din Isaia capitolul 59 versetul 8: ”Ei nu cunosc calea păcii, și în căile lor nu este dreptate. Apucă pe cărări sucite, oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea.”

Este foarte clar Cuvântul lui Dumnezeu. Ne spune că sunt unii oameni care nu cunosc această cale a păcii. Am citit noi în Isaia capitolul 2, unde este scris să mergem la Dumnezeu ca să ne învețe căile Lui. Una din căile lui Dumnezeu este calea păcii. Dacă nu este dreptate în căile noastre și umblăm pe cărări sucite, oricine umblă pe aceste cărări nu cunoaște pacea. Ne mai spune Cuvântul lui Dumnezeu în Isaia capitolul 57 versetul 21: „Cei răi n-au pace”.

Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu, o Împărăție extraordinară care aduce odihnă sufletului pe vecie, dar nu toți au parte de această pace, de această odihnă. Când ni se aduc lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu, foarte mulți dintre noi le respingem. Aceste lucruri sunt prea ciudate, prea dure, prea de tot pentru mulți dintre noi.

O să mergem să citim din Luca capitolul 19, versetul 41 și 42: „Când s-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: dacă ai fi cunoscut și tu măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea, dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi”.

Există lucruri care pot să ne dea pacea. Dacă credem că Domnul Isus a murit și a înviat, dar nu trăim după lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu, putem oare avea pacea de sus? Noi credem a murit pentru păcatele noastre ca să ne curețe, credem că și-a dat viața pentru noi, că sângele Lui s-a vărsat, credem aceste lucruri. Credem că Dumnezeu există. Dar și acești oameni despre care am citit in Isaia au crezut în Dumnezeu. Evreii credeau în existența lui Dumnezeu. Dar ei nu au cunoscut lucrurile care puteau să le dea pace, iar acum ele sunt ascunse de ochii lor. Același lucru se întâmplă și cu noi. Dacă nu le-am cunoscut, dacă nu am cunoscut lucrurile care puteau să ne dea pacea atunci când ni s-au adus, ele vor rămâne ascunse de ochii noștri.

Asta a făcut apostolul Pavel, a propovăduit Împărăția lui Dumnezeu și lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu. Unii spun că Pavel a propovăduit doar Evanghelia harului. Evanghelia harului se reduce doar la vestea bună și cam atât, dar el a propovăduit și lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu și le-a explicat.

Haideți să citim de la 1 Corinteni capitolul 1, versetul 17: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari, și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt ca să nimicească pe cele ce sunt.” Amin.

Dumnezeu a ales lucruri pentru noi, care pentru lume sunt slabe, sunt disprețuite și sunt josnice. Unul din lucrurile care sunt josnice și disprețuite este neîmpotrivirea. Citim despre acest lucru nebun al lumii în Matei capitolul 5, versetul 39: „Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău.” Acesta este un lucru din Împărăția lui Dumnezeu. trebuie să nu ne împotrivim nimănui, nu doar celui ce ne face rău. Noi nu trebuie să ne împotrivim nimănui, pentru că împotrivirea nu există în Împărăția lui Dumnezeu. Ea există în lumea aceasta pentru că oamenii din lume ne agresează, așa cum l-au agresat și pe Domnul Isus. Lumea a omorât pe Domnul Isus, dar El nu s-a împotrivit până la moarte. Suntem chemați să nu ne împotrivim pentru ca să ne păstrăm pacea.

Unul din lucrurile care pot să ne dea pacea este neîmpotrivirea, dar neîmpotrivirea este un lucru slab al lumii. Este un lucru disprețuit. Dar aceste sunt lucrurile din împărăția lui Dumnezeu.

Citim din Iacov capitolul 1, versetul 4: „Răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea.” Când nu ne împotrivim, răbdăm, și inima noastră se schimbă și se modifică. Ea devine tot mai liniștită, tot mai odihnită. Am citit promisiunea Domnului, că ne dă pacea Lui, ca să nu ni se tulbure inima și să nu se înspăimânte. Acestea sunt lucruri din Împărăția lui Dumnezeu. Când a propovăduit Pavel despre lucrurile acestea, unii l-au crezut pe Pavel, iar alții nu l-au crezut. Erau lucruri nebune ale lumii. Ca să ajungi să crezi lucrurile acestea îți trebuie o determinare foarte mare. Înainte de credință trebuie să auzi despre lucrurile care pot să ne dea pacea. Lucrarea neprihănirii ne dă pacea, lucrarea neîmpotrivirii ne dă pacea.

Lucrurile de sus, lucrurile cerești le-a adus Domnul Isus din Împărăția cerurilor. El a propovăduit Împărăției cerurilor, care este foarte aproape de inima omului. Doar că noi trebuie să o accesăm. Trebuie să intrăm în ea, trebuie să credem ceea ce ne-a adus Domnul Isus. Să fim atrași de aceste lucruri care sunt extraordinar de frumoase. În Împărăția lui Dumnezeu nu există împotrivire. Nu există instinct de împotrivire. Nimeni nu învață războiul, nimeni nu mai scoate sabia împotriva altuia. Nu mai există sabie. De aceea nu mai trebuie să existe poliție și judecător, pentru că n-are pe cine să judece. Nu furăm, nu mințim, nu înșelăm, nu ne războim. În așa o Împărăție nu este nevoie de organe de ordine.

Citim din 1 Corinteni, capitolul 2, de la versetul 7: „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră, mai înainte de veci.” Asta făcea apostolul Pavel, propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu, care este tainică și ținută ascunsă. Când citim că această înțelepciune este tainică și ascunsă, ne putem gândi: „Cum de este ascunsă? Biblia este cea mai cunoscută carte din lume”. Dar această înțelepciune este tainică și ascunsă pentru că lucrurile care sunt în Împărăția lui Dumnezeu pentru lume sunt o nebunie, de aceea sunt ascunse.

Citim versetul 8: „Această înțelepciune n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia, căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.” Poți să fii fruntaș, poți să fii foarte înțelept, dar să nu primești lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu, lucrurile de sus. Citim în Coloseni capitolul 3 versetul 2: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” 

Revenim acum la 1 Corinteni capitolul 1, versetul 9: „Dar, după cum este scris: lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”  Amin. Deci aceste lucruri ochiul nu le-a văzut.

În Evrei capitolul 11, versetul 1 este scris: „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințată despre lucrurile care nu se văd”. Ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.

Aceste lucruri nu sunt lucrurile pe care le vom primi când vom ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, ci sunt lucrurile de acum, de astăzi, lucrurie care ne sunt accesibile din Împărăția lui Dumnezeu, pe care noi trebuie să o accesăm și să intrăm în ea.

Citim versetul 10: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” Amin. Deci nouă ni le-a descoperit prin Duhul său. Am citit mai devreme că Domnul Isus a zis poporului evreu: „Dacă ai fi cunoscut tu lucrurile care puteau să-ți dea pacea…”.

În Romani capitolul 8 versetul 6 este scris că „umblarea după lucrurile duhului este viață și pace.” Lucrurile Duhului sunt lucrurile lui Dumnezeu.

Mergem înapoi la 1 Corinteni capitolul 1, și citim versetul 11: „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului afară de duhul omului care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Și noi n-am primit duhul lumii, ci duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul său”. Amin.

Deci aceste lucruri nu sunt în viitor, sunt în prezent. Am citit că ni le-a dat, nu că ni le va da. Lucruri care la inima omului nu s-au urcat, Duhul Sfânt ni le-a descoperit. Dar ni le-a descoperit pentru că trebuie să le cunoaștem, pentru că aceste lucruri ne pot da pacea. Există o lege a păcii, o lege care ne conduce la pace, o pace desăvârșită.

Apostolul Pavel ne spune cum propovăduiește el lucrurile de sus. Citim versetul 13: „Și vorbim despre ele, nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească. Ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.”

Pavel spune, vorbim despre ele. Despre ce vorbea el? El vorbea despre lucrurile de sus, despre lucrurile lui Dumnezeu, altfel spus lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Atenție foarte mare, citim versetul 14: „dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” Amin.

Omul firesc nu primește lucrurile Duhului, nu umblă după ele. Nu are pace, căci pentru el sunt o nebunie, pentru că lucrurile de sus sunt lucruri nebune ale lumii, dar lucrurile acestea ne dau pacea. Este un paradox al lumii, de aceea lumea nu înțelege lucrurile de sus. Să nu te împotrivești celui ce îți face rău, dacă îți ia cu sila ale tale lasă-ile... de ce să i le lași? Ca să nu strici pacea din inima ta. Cine te păzește ca să nu ți le ia? Este un păzitor sau nu este un păzitor? Domnul Isus S-a supus dreptului judecător. A fost păzit de Dumnezeu până în ceasul încercării Lui. A fost păzit până în ziua în care Domnul Isus a trebuit Să-și dea viața pentru păcatele noastre.

Dacă vă aduceți aminte, Domnul Isus nu s-a dus la oameni ca să-L ajute ca să scape de acel pahar, ci S-a dus la Cel care putea să-L scape, și S-a rugat: „Tată dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta. Dacă nu, facă se voia Ta.” Domnul Isus S-a dus la autoritatea supremă. La aceasta trebuie să mergem și noi. Ne păstrăm pacea dacă lucrăm cu Tatăl ceresc. Dacă lucrăm cu El ca tată și ca Domn, El nu va îngăduit să vină peste noi o încercare mai mare decât puterea pe care o avem. Am putea spune că Dumnezeu nu va îngădui să vină peste noi o încercare ca să ne strice pacea. Noi vom rămâne în pace dacă rămânem cu Domnul.

Acestea sunt lucrurile de sus. Sunt multe lucruri care ne dau pacea. Am scos doar câteva în evidență ca să înțelegem de ce nu trebuie să ne împotrivim, pentru că suntem cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu și Împărăția lui Dumnezeu este o Împărăție a păcii. Suntem fiii păcii. Domnul Isus este Împăratul păcii, Tatăl ceresc este Dumnezeul păcii.

O să încheiem cu câteva versete din Filipeni capitolul 4, de la versetul 4: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic, bucurați-vă!” Am citit mai inainte că Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Apostolul Pavel ne sfătuiește să nu ne întristăm, ci să ne bucurăm totdeauna. Am putea spune 24 de ore din 24 de ore.

Mergem mai departe la versetul 5: „blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.” Ce înseamnă ca blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii? Înseamnă ca pacea în care trăiți să fie cunoscută de toți oamenii.

În versetul 6 ne zice: „Nu vă îngrijorați de nimic”. Auziți ce frumos? Să nu vă îngrijorați. Îngrijorarea ce face? Strică pacea sau nu o strică? Citim mai departe: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri”. De ce să facem așa? Ca să nu ni se strice pacea. Cei răi n-au pace.

Mergem la versetul 7: „Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” Amin. Această pace provine din păzirea învățăturilor. Învățătura Domnului Isus ne duce la această pace deplină. Pace care întrece orice pricepere, ne păzește inimile și gândurile în Hristos Isus. Nu mai ieșim din ea pentru că am gustat-o. Este bună pacea lui Dumnezeu sau nu este bună?

Odihna lui Dumnezeu ne păzește inimile și gândurile. Cum păcătuim, cum greșim, primul lucru care se întâmplă cu noi, se strică pacea, ni se tulbură inima și nu ne place. De aceea vrem să venim înapoi și această pace ne păzește de păcat, de tulburare.

Citim și versetul 9: „Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi”. Amin. Domnul păcii, Fiul păcii, Dumnezeul păcii va fi cu noi ca să ne păzească de orice cădere. Deci înainte să fie credința, înainte să fie lepădarea de sine, înainte să fie pocăința, trebuie să fie Cuvântul privitor la Împărăție. Dacă noi nu ducem la oameni Cuvântul privitor la Împărăție, oamenii vor primi o altă împărăție falsă, vor crede despre o altă împărăție. Și drumul lor se va duce în altă direcție.

Putem să vedem mediul evanghelic în care am fost și eu un timp, care a practicat armata, a practicat jurământul și alte lucruri care se practică și astăzi. Prin ceea ce fac, arată că nu au cunoscut lucrurile privitoare la Împărăție. Continuă să aibă arme, continuă să aibă litigii, procese, judecăți, arată că n-au înțeles pe Domnul păcii. Nu numai că nu L-au înțeles, nici n-au intrat în Împărăția păcii. Este o împărăție a păcii și a neprihănirii. Nu este altă împărăție. Orice învățătură care ne învață să ne împotrivim strică pacea Împărăției. Domnul să vă ajute să înțelegeți și voi, și nu numai să înțelegeți. Știți ce trebuie să duceți la oameni,  lucruri privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și privitoare la Împăratul păcii. El este Domnul păcii, Împăratul păcii, care are învățături pentru ucenicii Lui ca ei să devină ca El. Călcați pe urmele mele, zice domnul Isus. Amin.

Pentru a asculta predicile în format audio poți accesa pagina Predici - CuvântCurat.ro - Bibliotecă de Predici Audio - Audio/MP3