Pacea lui Hristos la care ați fost chemați să stăpânească în inimile voastre

Pace. Domnul să vă binecuvinteze pe toți. O sa incep cu o intrebare. De ce am venit la Dumnezeu? Ce căutăm? Cum am răspuns chemării care ne-a fost făcută? Să vedem la ce ne-a chemat pe fiecare. 

O să deschidem la Matei capitolul 4. Este vorba despre începerea lucrării Domnului Isus pe pământ. Să vedem cu ce a început El. Găsim scris în versetul 17: „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: Pocăiți-vă căci împărăția cerurilor este aproape.”  

Și citim și versetul 23: „Isus străbătea toată galileea, învățând pe norod în sinagogi, Propovăduind Evanghelia Împărăției.” Amin. 

Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. El a locuit împreună cu Tatăl. El a locuit împreună cu Dumnezeu în Împărăția Cerurilor și a fost trimis pe pământ cu un scop foarte precis. Cuvântul scripturii ne spune că a fost trimis să ne aducă Evanghelia Împărăției, ne spune însuși Domnul Isus.  Găsim scris în Luca Capitolul 4, versetul 43 și 44: „Trebuie să vestesc Evanghelia împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. Și propovăduia în Sinagogile Galileei”.  

Am citit în Matei că străbătea toată Galileea, învățând pe oameni în sinagogi, iar aici în Luca 4 găsim același lucru, doar că Luca mai adaugă un lucru. Găsim scris că Domnul Isus pentru aceasta a fost trimis.  

Foarte mulți oameni au redus Evanghelia la 2 cuvinte. Știți că în traducere înseamnă vestea bună și noi am putea citi, trebuie să vestesc vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu și se reduce doar la atât. Când ni se spune credeți în evanghelie, credeți în vestea bună. reducem credința noastră la a crede doar că a venit vestea bună că există Împărăția lui Dumnezeu.  

Domnul Isus a fost trimis ca să ne spună cum este în Împărăția Cerurilor, cum se trăiește acolo. Mulți dintre noi am învățat în copilărie rugăciunea „Tatăl nostru”, care zice: „vie împărăția Ta”.  

În această rugăciune este scris „vie Împărăția ta”, deci este o Împărăție, care nu este de pe pământ, o Împărăție care este înainte de a fi pământul. De fapt, ceea ce este pe pământ este o anomalie la ceea ce este în împărăția lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ceea ce este pe pământ, tot ceea ce vedem în această împărăție pământească este total diferit Împărăția Dumnezeu. Deci tot ce găsim pe pământ de când ne naștem până ne maturizăm și ajungem la vârsta de adulți este o învățătură eronată, falsă, care nu vorbește de împărăția lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că Domnul Isus a fost trimis special ca să ne aducă această Împărăție a lui Dumnezeu. 

Să vedem ce trebuie să căutăm noi, la ce ne-a chemat Dumnezeu și câți dintre noi am cunoscut cu adevărat Evanghelia Împărăției.

Este o Evanghelie a împărăției însă există și alte evanghelii. Apostolul Pavel ne zice în galateni, că dacă vine cineva la voi cu altă evanghelie, să fie anatema. Mai este scris că acești galateni primeau bine pe cei ce aduceau o altă evanghelie. Deci noi primim pe oamenii care aduc o altă evanghelie și foarte puțini oameni primesc Evanghelia adevărată a împărăției lui Dumnezeu.

Să citim versetul 17 din Romani, capitolul 14: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Amin. Dumnezeu reduce la un verset această Împărăție. Deci împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură. Domnul Isus a fost trimis să vestească această Evanghelie a Împărăției.

Mergem mai departe să vedem dacă și ucenicii Domnului au făcut același lucru ca și Domnul Isus și să vedem dacă și noi suntem chemați la același lucru. Citesc versetul 30 și 31 din Faptele apostolilor capitolul 28: „Pavel a rămas 2 ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă. Propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică cele privitoare la Domnul Isus”. Amin.

Singurul lucru care Pavel îl avea în vedere era împărăția lui Dumnezeu. O propovăduia, vedeți scris aici. Nu mai zice că propovăduia Evanghelia, ci zice că propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța cu îndrăzneală pe toți oamenii lucruri privitoare la Împăratul acestei Împărății, adică Domnul Isus. Când citim că învăța pe oameni lucruri privitoare la Domnul Isus, asta înseamnă că îi învăța cum a trăit Domnul Isus, cum arată Domnul Isus, cine este Domnul Isus. Asta era preocuparea apostolului Pavel, era preocupat să vestească Împărăția lui Dumnezeu. Asta ar trebui să fie și preocuparea noastră.

Împărăția lui Dumnezeu este diferită de împărăția acestei lumi. Ea a existat înainte să existe lumea și Dumnezeu ne cheamă la această Împărăție care este o împărăție veșnică, unde există pace și fericire. Am putea zice că în această Împărăție există odihnă pentru sufletele noastre.

În Matei capitolul 11, versetul 28 și 29 Domnul Isus ne învață cum să obținem odihnă pentru sufletele noastre. Este scris: „Veniți la mine, toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre.” Pe cine cheamă aici Domnul Isus? Îi cheamă pe toți cei care sunt trudiți și împovărați. Ce înseamnă trudit și împovărat? Cine poate să vină la Domnul Isus ca să primească odihnă? Cei care sunt în depresie? Sau nu? Dar cei care au frici? Dar cei care n-au pace și sunt într-o stare de tulburare maximă? Domnul Isus a zis că ne dă pacea și odihna. Ne-o dă sau nu ne-o dă? Ne minte sau nu ne minte Domnul Isus

Țin minte că acum mulți ani mergeam la mare cu dorința de a sta câteva zile ca să mă odihnesc în liniște, să nu mai sune nimeni și să stea telefonul închis, să pot să las mintea relaxată și să nu mai fie împovărată cu toate lucrurile lumii acesteia. Muncim un an de zile ca să mergem în concediu o săptămână sau două ca să ne simțim bine, ca să ne odihnim. Oamenii când merg în concediu, spun că merg în concediu de odihnă? Vedeți că și oamenii se gândesc la pace și odihnă. De abia așteaptă să intre în concediu, de abia așteaptă să vină zilele în care să se odihnească. De aceea este numit concediu de odihnă, și nu concediu medical.

Citim încă o dată Matei capitolul 11, versetul 29: „Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Amin.

Deci să venim la Domnul Isus ca să învățăm de la El. Ne zice cum este El. Ce credeți că a învățat apostolul Pavel când spune că a învățat lucruri privitoare la Domnul Isus? Ce îi învăța pe oameni? Îi învăța numai că a murit pe cruce? Numai să creadă  în jertfa de la cruce și că Domnul și-a dat sângele pentru păcatele voastre și crezând în sângele Lui, sunteți iertați și vindecați? Sau i-a învățat că Domnul Isus este blând și smerit? Asta spune Domnul Isus despre El: „Veniți și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Dacă venim la El și învățăm de la El lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, vom găsi odihnă și pace pentru sufletele noastre. O să mai citim din Ioan de la capitolul 9, versetul 27: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea, ca să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

Cum vine pacea de la Domnul Isus? Pacea pe care ne-o dă El este ca să fie în interiorul nostru, ca inima noastră să nu se tulbure și să nu se înspăimânte. Câți oameni se înspăimântă astăzi care află de evenimentele care sunt în jurul nostru? Sunt sau nu sunt? Au pacea lui Hristos sau n-au pacea lui Hristos? Și totuși, El dă pacea Lui, dar cui i-o dă? Celor trudiți și împovărați, acelora care vin la El. Trebuie să vină la El. În Ioan capitolul 6, versetul 44 este scris: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.” Nimeni, nici un om nu poate să vină la Domnul Isus ca să primească pacea Lui, adică nimeni nu poate să vină la El ca să învețe,  dacă nu este atras de Împărăția lui Dumnezeu, atras de frumusețea acestei Împărăți, și de Tatăl, adică de conducătorul acestei Împărății.

Cum poate cineva să fie atras de Împărăția lui Dumnezeu când i se aduce o altă eganghelie , o altă Împărăție, când i se aduce o Împărăție în care poți să ucizi, poți să juri, poți să mergi în război, poți să te judeci, poți să lucrezila negru și așa mai departe.

O să mergem mai departe să vedem cum se ajunge la pace. Nu este un recipient din care se toarnă în inima noastră. Zicem: „dă-mi pacea Ta Doamne”, și Domnul începe să toarne și uite așa primim pacea și nu mai pleacă de acolo.

Capitolul 32 din Isaia, versetul 17: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii odihna și liniștea pe vecie. Poporul meu va locui în locuința păcii și în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” Amin.

Ca să ajungem la pace, ne spune că lucrarea neprihănirii va fi pacea. Sunt legate pacea și neprihănirea sau nu sunt legate? Am citit că roada neprihănirii este odihna și liniștea pe vecie. Am citit să venim la Domnul Isus ca să învățăm, dar ce să învățăm? Trebuie să învățăm cum să trăim în neprihănire ca să ajungem la pace.

Ați auzit de cuget sau de conștiință? Oamenii mai spun „am conștiința curată sau cugetul curat când pun capul pe pernă, dorm liniștit pentru că nu mă mustră cugetul, pentru că nu am furat, nu am mințit, nu am păcălit. Cugetul meu este în odihnă sau în pace.” Ne putem gândi la președinții acestor țări care sunt în jurul nostru, care duc războaie. Vă puteți închipui ce pace au ei în inima lor. Ce pace pot să aibă ei în inima lor? Să reținem, lucrarea neprihănirii va fi pacea și roada neprihănirii odihna pe vecie. Deci există o roadă a unei vieți trăite în neprihănire. Roada este odihna și liniștea pe vecie.

Am mai citit că poporul lui Dumnezeu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite. Ce înseamnă case fără grijă? Nu mai există hoți, nu mai există cutremure, războaie, nu mai cad bombe pe casa noastră și așa mai departe. Vom locui în case fără grijă și în adăposturi liniștite.

Domnul Isus ne cheamă la pace, ne cheamă la sfințenie. A venit pe pământ ca să propovăduiască despre Împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire. Asta trebuie să fie una din țintele noastre principale. Pe lângă neprihănire, mai este încă un lucru care este foarte frumos. Este pacea. Domnul Isus ne arată cum primim această pace.

Există doar 2 împărății, împărăția lumii și Împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lumii este opusul Împărăției lui Dumnezeu. Este un dezastru al acestei lumi în care ne-am născut. Aș vrea să mergem din aproape în aproape, să vedem ce ne învață Domnul Isus. Cum primim pacea în inima noastră? Cine a gustat pacea, odihna sufletului cunoaște fericirea. Ce lucru mare este să fii în concediu de odihnă în fiecare zi. Ce lucru mare, așa este?

Citim din Romani capitolul 8, versetul 6: „Umblarea după lucrurile din Împărăția lumii, după lucrurile firii pământești este moarte. Pe când umblarea după lucrurile Duhului, adică lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu, este viață și pace.”

Ce înseamnă umblarea după lucrurile firii pământești? Înseamnă să ne gândim la lucrurile de pe pământ, să le urmărim. Să mai îți cumperi ceva, să mai obții ceva, să mai lucrezi ceva…Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că umblarea după aceste lucruri este moarte. Am putea să spunem că umblarea după aceste lucruri este tulburare.

Putem observa că cu cât oamenii sunt mai sofisticați, cu cât e mai multă tehnologie, cu atât mai mulți oameni au depresie, au boli psihice. Acest lucru se întâmplă pentru că ei văd frumusețea lucrurilor pe care nu le pot accesa, împreună cu necazurile care vin peste ei care le aduce tulburare.

Pe cealaltă parte, umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace, Domnul Isus ne dă pacea. Dar ca să o avem ca să o primim, trebuie să umblăm după lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu, după lucrurile Duhului, lucrurile Duhului Sfânt, care ne învață și ne călăuzește în tot adevărul. Duhul Sfânt ia de la Domnul Isus lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu și ni le aduce și nouă, celor care umblă după ele. Cei care umblă după ele vor avea și viață, dar vor avea pace, pacea pe care o caută omul cu atâta ardoare și n-o găsește. Omul fără Dumnezeu caută dar nu găsește pacea care vine de sus, ci doar o pace pe care o dă lumea. Numai că pacea aceasta pe care o dă lumea este diferită de pacea pe care o dă Dumnezeu. Pacea pe care o dă lumea se dă prin lucrurile lumii acesteia, precum ar fi armata. Poate ați auzit și voi că în lume se folosește termenul de „trupe de menținerea păcii”. Acestea sunt forțe armate care mențin pacea prin forță. O pace care este menținută prin numărul de soldați puși să apere granițele, ca să se echivaleze forțele, pentru ca să nu înceapă un război. Ce fel de pace este aceasta? Pacea aceasta este de fapt o stare de frică permanentă.

O să mergem să citim din Coloseni capitolul 3, versetul 1 și 2: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Amin. Ne spune să umblăm după lucrurile de sus, să ne gândim la ele, pentru că ele vă vor da pacea, ele vă vor da odihna și liniștea aceasta pe care o caută omul când se trezește dimineața. Omul normal când se trezește dimineața zice că este odihnit, dar este oare așa? Toate lucrurile și gândurile cu care s-a culcat s-au stins în mintea lui. Și începe o nouă zi și vrea să înceapă în liniște, nu în tulburare. Asta este dorința omului. Și această liniște ne-o dă Dumnezeu, dar nu numai dimineața la prima oră a zilei, ci ne-o dă permanent, dar trebuie să umblăm după lucrurile de sus. Umblarea după lucrurile de sus, este viață și pace.

Broșură trezire spirituală

Broșură trezire spirituală

Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Și o să citim și versetul 15: „Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători.” Deci suntem chemați la pacea lui Hristos. Deci Hristos are o pace pe care ne-o poate dărui. Aceasta nu este pacea pe care am experimentat-o unii din noi în lume. El ne dă pacea Lui, pacea în care a trăit El. Să înțelegem bine, El este fiul lui Dumnezeu, este un cetățean al Împărăției lui Dumnezeu. El a avut o pace, a trăit tot timpul în această pace, nu și-a lăsat-o, nu și-a dat o, nu și-a vândut-o. Această pace vine din Împărăția lui Dumnezeu și ne asigură și nouă fericirea care există în împărăția lui Dumnezeu, sau în alte cuvinte ne asigură și nouă bucuria în Duhul sfânt.

Am citit că pacea lui Hristos trebuie să stăpânească în inimile noastre. Cum poate pacea Lui să stăpânească? Vedeți ce termen e aici? Pacea lui Hristos să stăpânească în inima noastră. Cât timp? Permanent. La aceasta am fost chemați. Mulți chemați, puțini aleși. Am fost chemați ca să avem pacea lui Hristos. El ne dă pacea Lui, iar aici în coloseni, apostolul Pavel le zice credincioșilor: „pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, să stăpânească în inima voastră”. Asta înseamnă ca această pace trebuie să fie stăpână acolo, să stăpânească înăuntru, să stăpânească pacea în inimile noastre. În inima noastră trebuie să stăpânească pacea, nu ura, nu războiul. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus a propovăduit prin sinagogi, prin toată Galileea, a propovăduit Împărăția lui Dumnezeu, care este neprihănire și pace.

O să mergem să citim de la Filipeni, capitolul 4, de la versetul 5: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” Amin.

Am citit că blândețea noastră trebuie să fie cunoscută de toți oamenii. Să nu ne îngrijorăm de nimic. Ce ne spun aceste versete? Cum trebuie să fim noi? La ce ne-a chemat? Am citit din Matei capitolul 11 că Domnul Isus este blând și smerit. Blândețea ne asigură această pace, care trebuie să fie în noi și să stăpânească în inimile noastre. Trebuie să fim blânzi, să nu ne îngrijorăm de nimic, ci să fim mulțumitori în orice lucru. Și apoi spune că pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, adică în orice ne-am pune noi priceperea ca să vină această pace în inima noastră, ea nu vine, este o înșelăciune a lui satan. Altfel trebuie să o căutăm la Domnul Isus:  „învățați de la Mine” zice Domnul Isus. Dacă nu învățăm de la El, nu o să ajungem să găsim odihnă și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, care ne va păzi inimile și gândurile.

Pacea lui Hristos, această pace ne va păzi inimile. Cum ne păzește ea inima? Când păcătuim sau când greșim, se tulbură apele păcii noastre, se strică pacea și nu mai stăpânește ea, nu ne mai păzește, și putem să venim înapoi prin pocăință, putem să ne cercetăm și să ne întoarcem înapoi la pacea lui Hristos. Ea ne păzește inimile și gândurile. Pacea lui Hristos, cum gândim greșit cum venim cu gânduri care nu sunt pe calea lui Dumnezeu, pacea noastră se pierde, se tulbură.

Dacă căutăm Împărăția lui Dumnezeu, dacă căutăm lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu , dacă umblăm după ele, vom găsi pacea lui Hrosts care întrece orice pricepere.

Citim din Evrei capitolul 12, versetul 14: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” Amin. Am putea citi acest verset în felul următor: „Urmăriți pacea cu toți și neprihănirea”. Sfințirea și neprihănirea sunt sinonime. Pacea și neprihănirea sunt cele 2 lucruri din Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu le urmărim, nimeni nu va vedea pe Domnul. Am citit că trebuie să urmărim pacea, deci trebuie să o căutăm, trebuie să o câștigăm cu orice preț. Trebuie să aducem pacea în inima noastră și să nu o mai pierdem, să nu o mai lăsăm.

Eu am auzit expresia aceasta că mi-am pierdut pacea. Ați auzit și voi, am fost în pace și mi-am pierdut pacea. Putem să ne pierdem și noi pacea sau nu? Sigur că da, eu pot să zic despre mine că au fost momente în care mi-am pierdut pacea. Pacea se pierde prin păcat.

Ce este împărăția lui Dumnezeu? Ce a propovăduit Pavel timp de 2 ani la Roma? Ce vorbea Pavel cu acești oameni care veneau la el? Despre ce lucruri vorbea?

Citim de la Evrei capitolul 7, versetul 1 până la 3: „În adevăr Melhisedec acesta, împăratul salemului, preot al Dumnezeului preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi împărat al neprihănirii și apoi și împărat al salemului, adică împărat al păcii, fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu rămâne preot în veac.” Amin.

Deci este vorba despre cineva, care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu și este numit Împărat al Neprihănirii și apoi împărat al păcii. Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire, are un împărat al neprihănirii. Apoi mai este și pace, și are un împărat al păcii. La aceasta am fost și noi chemați, ca pacea lui Hristos să stăpânească în inimile noastre. În Împărăția lui Dumnezeu nu vor fi oameni care se tulbură, care se înspăimântă.

Citim tot din Evrei, de la capitolul 3, versetul 7 până la 11: „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii , ca în ziua Ispitirii în pustiu, unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele 40 de ani. De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile mele. Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea.” Amin.

Există o odihnă, o pace, care este în Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru că oamenii nu vor să cunoască pe Dumnezeu, ei totdeauna s-au rătăcit în inima lor, n-au cunoscut căile Lui. Am putea spune, nu l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu au cunoscut modul de viață a lui Dumnezeu? Și acestor oameni Dumnezeu le-a jurat că nu vor intra în pacea Împărăției, sau în odihna lui Dumnezeu.

Citim versetul 17 și 18: „Și cui s-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu s-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.” Amin.

Deși se întâmplă și la noi, înțelegem bine numai la ei. Putem să intrăm în odihna Lui, doar dacă ascultăm de Domnul Isus, dacă venim și învățăm de la El. Daca nu, nu putem să intrăm în odihna lui Dumnezeu, în această Împărăție a păcii, în odihna lui Dumnezeu.

Citim acum versetul 6 până la 11 din capitolul 4: „Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, deci în odihnă n-au putut să intre din pricina neascultării lor, El hotărăște din nou o zi astăzi, zicând în David, după atâta vreme, cum s-a mai spus astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile. Căci dacă le-ar fi dat Iosua odihna n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu, fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum s-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.” Amin.

Am citit că rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat. Ce nu puteau să facă oamenii în Sabat, vă aduceți aminte? Nu avea voie să facă nici o lucrare, să nu își facă treburile lor. Să nu flecărească și așa mai departe. Ci desfătarea lor să fie Dumnezeu. Pacea la care ne-a chemat este ca odihna ca cea de sabat, în care putem să intrăm și noi. Diferența este că această odihnă trebuie să fie în fiecare zi, nu numai dimineața sau numai sâmbăta, ci în fiecare zi. La aceasta ne-a chemat Dumnezeu, dar să reținem, fără ascultare nu se intră în odihnă.

Ce trebuie să ascultăm ca să intrăm în această odihnă? Am citit din Matei 11 că Domnul ne zice: „veniți și învățați de la mine și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”.

În Evanghelia după Luca, Domnul ne spune cum putem să intrăm în această odihnă. Ne spune că trebuie să păzim Cuvântul lui Hristos, să-l învățăm de la El și să îl punem în practică. Domnul Isus ne avertizează că nu este suficient doar să învățăm teoretic, ci trebuie să și trăim, să punem Cuvântul în practică.

Citim din Luca 6, de la versetul 46: „De ce îmi ziceți, doamne doamne și nu faceți ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face, se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă, a venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude, și nu face, se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei. Ea s-a prăbușit îndată și prăbușirea acestei case a fost mare.” Amin.

Primul caz, omul care aude și face, primește pacea de la Hristos care îi va păzi inima și gândurile în Hristos Isus, iar când vin vijeliile, când vin furtunile, pacea lui nu se strică, fiindcă a zidit temelia pe stâncă, nu se clatină, rămâne în pace. Dar cel ce aude și nu face, când vin tulburările, când vin necazurile, inima lui se înspăimântă, se pierde.

O să citim câteva învățături ale Domnului Isus care ne duc la pace. Pentru că numai învățăturile lui, adică umblarea după lucrurile Lui ne duc la pace. Citim de la versetul 27 din Luca 6: „Dar eu vă spun vouă care mă ascultați iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestema, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi”. Amin.

Lucrurile acestea sunt așa de departe de noi. Pe cine ar trebui să iubim noi acuma? Hai să ne gândim în contextul unui război. Să zicem că vor popare peste noi ca să facă război. Ce ne cere Domnul Isus să facem? Pe cine să iubim? Pe invadatori? Pe acești oameni care ar veni peste noi, peste poporul acesta, să ne omoare copiii, să ne facă rău, să ne distrugă infrastructura, tot ce avem să rămânem pe drumuri? Dar Domnul Isus vine cu această învățătură foarte înaltă: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc binecuvântați pe cei ce vă blestemă rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.”

Când nu trebuie să faci, când nu ai vrăjmași, aceste versete sunt foarte ușoare de primit și de practicat. Dar daca se întâmplă, trebuie să faci. De abia atunci se vede unde te afli tu, dar cine păzește Cuvântul lui Dumnezeu și-a zidit casa pe stâncă.

Putem să ne gândim dacă există cineva care ar putea să-și iubească invadatorii, care ne fac rău, și să le dea de mâncare și să se îngrijească de nevoile lor. Ce au în inimă oamenii care fac acest lucru? Au pace sau n-au pace? Trăiesc în pace și cu dușmanii lor, sau nu trăiesc în pace? Bineînțeles că au pace. Unde este război în inimă, nu poți să iubești pe vrăjmașii tăi. Nu există posibilitatea aceasta.

Citim și versetul 37: „Nu judecați și nu veți fi judecați, nu osândiți și nu veți fi osândiți. Iertați, și vi se va ierta.” Amin. Dacă nu judecăm, rămânem în pace. Dacă judecăm, ne tulburăm. Când osândim, ce este în inima noastră? Pace? Iertați, și vi se va ierta. Astea sunt lucrurile care duc la pace. Umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Dacă vom lua fiecare învățătură a Domnului Isus și vom trăi așa cum ne-a învățat El, pacea va veni în inima noastră. Iar dacă vom rămâne în ascultare, pace nu pleacă de la noi. Domnul să ne ajute pe fiecare să rămânem în cuvântul Lui, să rămânem în pacea Lui.

Domnul ne-a promis: „Vă dau pacea mea. Nu o dau cum o dă lumea, ca să nu vi se tulbure inima”. De aceea ne de pace, ca inima noastră să fie liniștită. Domnul să ne ajute pe fiecare. Amin.

Pentru a asculta predicile în format audio poți accesa pagina Predici – CuvântCurat.ro – Bibliotecă de Predici Audio – Audio/MP3

Descarcă broșurile acum în PDF sau solicită-le și le vei primi acasă gratuit

Formular comandă broșuri (gratuit)

Broșuri*

Distributie

4 + 1 =

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *